Ioana Deac
Primul astronaut care a ieșit în spațiu, rusul Iuri Gagarin, în momentul coborârii sale din capsula spațială a spus cu o oarecare persiflare că nu l-a întâlnit pe Dumnezeu în spațiu. Se spune că o învățătoare care dorea să demonstreze că Dumnezeu nu există, s-a grăbit să dea mai departe știrea elevilor săi. La auzul acestor cuvinte, unul dintre elevi i-a replicat:
”Asta pentru că zbura el prea jos!”
Avea dreptate acest copil. Dumnezeu este fără limite, El este deasupra a tot. Noi oamenii avem în general mari așteptări de la Dumnezeu, dar noi nu cutezăm să-L cercetăm mai temeinic. Cerem mult și oferim puțin…”zburăm” prea jos. Vrem să ascultăm și de El dar și de lume, suntem șovăielnici și lipsiți de curaj în a ne schimba viața și mentalitățile dăunătoare. De aceea primim puțin, gustăm într-o măsură prea mică și neînsemnată ceea ce înseamnă de fapt Dumnezeu. Și ne obișnuim cu acest ”puțin” care ne învăluie și ne convinge că ar fi suficient. Dar acest ”puțin” este în realitate la limita subzistenței noastre și asta se poate vedea atunci când în viață apar suferințe neașteptate.
Marele scriitor rus Lev Tolstoi, pe patul de moarte, ne lasă această mărturie de viață: ”Dumnezeu este univers nelimitat. Omul este doar o dezvăluire limitată a lui Dumnezeu. Mai departe nimic…”
Redacția
