Ziua bună, dragi cititori!

În apropierea unei case țărănești se afla o fântână. Apa din această fântână era rece, curată și gustoasă. Ceva nemaipomenit! Cu totul enigmatic era faptul că ea nu secase niciodată, nici măcar în perioadele cele mai secetoase. Dar veni epoca marilor modernizări, când casa a fost mărită și au fost montate conducte moderne pentru apă. Acum deci, fântâna nu mai era de folos. Ea a fost închisă și sigilată și așa a rămas mai mulți ani până când, într-o bună zi, țăranul era curios să privească înăuntru. O deschise și observă că fântâna secase complet, iar țăranul se mira și se întreba din ce cauză se întâmplase acest lucru.

Abia după mai mult timp ajunse să înțeleagă: această fântână se formase din foarte multe râulețe, iar deschizăturile râulețelor rămân deschise atât timp cât apa nu rămâne pe loc. Dacă o fântână nu mai este folosită, râulețele seacă complet.

Dragilor, noi oamenii suntem mereu în căutarea noului, a cuceririlor semețe, a aspirațiilor geniale, dar o mare parte din toate acestea chinuie astăzi întreaga umanitate. Omul continuă să pornească pe căi improprii și iluzorii, iar criza generală de astăzi este o consecință logică a acestei orientări.

Nu această înnoire este esențială și dorită de Dumnezeu, ci aceea a unei vieți noi, ancorate în realitatea cristică. Fiecare zi ar trebui să fie o refacere a naturii noastre căzute. Să nu ne mulțumim cu înnoiri artificiale și să refuzăm mântuirea Dumnezeului devenit Om. De aici pornește totul, iar restul, toate se vor adăuga…

Vă invit la o reflecție!

(Fr. Daniel Ciobanu, Să educăm prin pilde și povestioare)

Post Views: 12