Facebook şi flori de tei
Am tras cu urechea la discuţia unui cuplu de tineri care nici în ruptul capului nu vroiau să-şi înzestreze noua locuinţă cu o bibliotecă. Ar fi ceva desuet, considera tânărul, ar fi sursă de praf şi ocupă mult spaţiu, argumenta femeia. Şi nici nu mai e la modă cititul.
Adevărul este că evoluţia tehnologiei a redus foare mult dorinţa de a deschide o carte, televizorul fiind principalul mod de a petrecere a timpului liber, de cele mai multe ori. Iar cauzele se ştiu deja. Poveştile siropoase şi evenimentele politice prezentate de cei care îşi atribuie talentul de comentatori ai realităţii cotidiene au invadat mai toate posturile, fiind mult mai uşor de procesat astfel de informaţii decât cele citite dintr-o carte. Mai mult decât atât, marii inamici ai cărţior sunt, acum, de departe, telefoanele de ultimă generaţie şi site-urile de socializare, nu degeaba spunându-se că nu exişti dacă n-ai pagină de facebook. stop_coloana
Dar pentru că e bine să mai oprim din când în când timpul, dacă avem prilejul, şi să încercăm să ne oferim în dar mici bucurii. De câteva zile, ajutate de soare şi de ploi, florile teilor s-au deschis. Oprindu-ne din mers şi respirând adânc, e ca şi când ai mirosi cea mai frumoasă îmbinare a dragostei, a pasiunii. În aceste condiţii, nu este de mirare de ce poetul nostru naţional Mihai Eminescu era atât de fascinat de aceste flori, închinându-le atâtea versuri. Iar dacă vă veţi aduce aminte de câteva versuri semnate de Eminescu, atunci se poate spune că florile de tei au găsit o modalitate de a traduce cuvântul dor. Dacă, totuşi, nu vă veţi aduce aminte, întoarceţi-vă la bibliotecă.
