Ioana Deac
Ziua bună, dragi cititori!
Într-o legendă din evul mediu se povestește cum Dumnezeu se îndură de un om care se văita de crucea sa. O găsea prea grea pentru puterile sale. Dumnezeu îl conduse într-o sala în care erau expuse toate crucile oamenilor și-i spuse: Alege-ți una!” Omul începu să caute. Atunci văzu o cruce subțire, dar era prea lungă. Văzu o cruce foarte mică, dar cand a vrut s-o ia pe umeri, i se păru grea ca plumbul. Apoi găsi una care-i plăcu și-o puse pe umeri. Dar când era pe umeri, omul observă că avea un ghimpe ascuțit care-i pătrundea în carne ca un spin. Astfel, fiecare cruce prezenta ceva neplăcut. Se uita la toate crucile și nici una nu i se potrivea. Deodată descoperi într-un colț o cruce, peste care trecuse cu vederea. Asta nu era prea grea, nici prea ușoară, așa ca și cum ar fi fost croită și făcută special pentru el. Pe aceasta voia să o poarte de acum înainte. Când însă se uita mai de aproape și mai cu atenție la ea, observă că aceasta era tocmai crucea pe care o purtase pâna în acel moment.
Dragilor, oare uităm că noi, când eram copii, cream obstacole în jocurile noastre tocmai pentru a avea ce depăși? De ce ne-am lipsi, devenind adulți, de răsplata câștigată prin efort și suferință? Oare spiritul omului nu se ridică în împrejurări potrivnice așa cum pasărea se ridică spre cer învingând rezistența vântului?
Dacă am ține în mână o unealtă, nu ar trece cinci minute până nu ne-am întreba care este scopul și utilitatea ei, însă de multe ori trăim cu ușurință fără a ne întreba care este scopul vieții și al crucii pe care o purtăm. Crucea în sine nu este de nesuportat, insuportabil este eșecul de a-i înțelege sensul.
Să reflectăm împreună!
(Daniel Ciobanu, să educăm prin pilde și povestioare; Fulton J. Sheen, Strigătele lui Isus pe Cruce)
Redacția
CRUCEA TA ”CRESTINE”’
Cei ce fac idoli, toti sunt desertaciune, si cele mai frumoase lucrari ale lor nu slujesc la nimic. Ele insele marturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca sa ramana de rusine.
10. Cine este acela care sa fi facut un dumnezeu sau sa fi turnat un idol, si sa nu fi tras niciun folos din el?
11. Iata, toti inchinatorii lor vor ramane de rusine, caci insisi mesterii lor nu sunt decat oameni; sa se stranga cu totii, sa se infatiseze, si tot vor tremura cu totii si vor fi acoperiti de rusine.
12. Fierarul face o secure, lucreaza cu carbuni, si o fatuieste si-i da un chip cu lovituri de ciocan, si o lucreaza cu puterea bratului; dar, daca-i este foame, este fara vlaga; daca nu bea apa, este sleit de puteri.
13. Lemnarul intinde sfoara, face o trasatura cu creionul, fatuieste lemnul cu o rindea si-i insemneaza marimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca sa locuiasca intr-o casa.
14. Isi taie cedri, goruni si stejari, pe care si-i alege dintre copacii din padure. Sadeste brazi, si ploaia ii face sa creasca.
15. Copacii acestia slujesc omului pentru ars, el ii ia si se incalzeste cu ei. Ii pune pe foc, ca sa coaca paine, si tot din ei face si un dumnezeu caruia i se inchina, isi face din ei un idol si ingenuncheaza inaintea lui!
16. O parte din lemnul acesta o arde in foc, cu o parte fierbe carne, pregateste o friptura si se satura; se si incalzeste si zice: “Ha! Ha! m-am incalzit, simt focul!”
17. Cu ce mai ramane insa face un dumnezeu, idolul lui. Ingenuncheaza inaintea lui, i se inchina, il cheama si striga: “Mantuieste-ma, caci tu esti dumnezeul meu!”
18. Ei nu pricep si nu inteleg, caci li s-au lipit ochii, ca sa nu vada, si inima, ca sa nu inteleaga.
19. Niciunul nu intra in sine insusi, si n-are nici minte, nici pricepere sa-si zica: “Am ars o parte din el in foc, am copt paine pe carbuni, am fript carne si am mancat-o: si sa fac din cealalta parte o scarba? Sa ma inchin inaintea unei bucati de lemn?”
20. El se hraneste cu cenusa, inima lui amagita il duce in ratacire, ca sa nu-si mantuiasca sufletul si sa nu zica: “N-am oare o minciuna in mana?” -ISAIA44…