Ziua bună, dragi cititori!

Un om s-a hotărât într-o zi:

  • Vreau să cunosc totul și, dacă este necesar, voi face ocolul Pământului.

Așa a spus și așa a făcut. Omul a început să străbată lumea. De la cei mai mari profesori a învățat geografia, istoria și întreaga gamă de științe. A descoperit tehnica, s-a entuziasmat de matematică, s-a pasionat de informatică.

A înregistrat pe video, pe dischete și pe CD-uri tot ceea ce învățase și descoperise. S-a întors acasă satisfăcut și fericit.

Spunea:

  • Acum cunosc totul.

După câteva zile, s-a dus în vizită la un om renumit, cunoscut în toată lumea pentru înțelepciunea sa extraordinară. Bărbatul voia să confrunte știința sa cu cea a înțeleptului. Au tras la sorți, pentru a ști care dintre ei doi ar trebui să pună prima întrebare.

Sorții l-au desemnat pe marele înțelept, care s-a adresat bărbatului și l-a întrebat:

  • Ce știi despre iubire?

Omul a plecat, fără să spună un cuvânt. Cutreieră încă lumea.

Dragilor, experiența de viață care nu promovează valorile morale și care se dedică exclusiv știintei este lipsită de substanță. Dincolo de aceste cunoștințe, este vital să acordăm deosebită atenție conștiinței noastre, caracterului și atitudinii.

Astăzi, noi am evoluat, aparent… Am creat știința, cunoaștem sumedenie de tehnici, suntem stăpânii energiei atomice, scriem și citim romane, zburăm cu avionul, de ce altceva am mai putea duce lipsă?

Ne-am creat raiul pe Pământ și avem de toate, dar, pentru că nu avem iubire, nu avem nimic, suntem simpli demagogi. Iubirea este forța activă mai puternică decât orice zid de fortificație, ea este provocarea cea mai ambițioasă a întregii existențe.

Creștinismul adaugă la viețile noastre această iubire autentică, absolută și concretă, pe care o întâlnim în persoana lui Iisus Christos. Construindu-ne viața pe această temelie, în noi se dezvoltă germenul divin și scânteile morale autentice. Supranaturalul întrece exigențele și puterile firii proprii și se oferă în dar celor ce-l caută în profunzime.

Vă invit la o reflecție!

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)