Intr-un sistem de invăţămant sănătos, liceenii au propriile lor pretenţii de la liceul la care se inscriu. Profesorii au şi ei pretenţii de la elevi in funcţie de opţiunile lor. Rezultatul este o instruire eficientă pentru viitor şi o pregătire de nivel superior pentru domeniul ales.
In Germania anilor 90, doar 40 la sută din totalul elevilor existenţi işi luau bacalaureatul. Cei care dădeau examenul aveau intenţia fie de de a se inscrie la o universitate, fie işi doreau o carieră in domenii cum sunt cel financiar sau medical. Cei mai mulţi elevi absolveau o şcoală profesională, dar nu ca in Romania. In Germania, elevii inscrişi la o şcoală profesională petrec in şcoală 50 la sută din timp, iar cealaltă jumătate in producţie, intr-un atelier sau intr-o fabrică. Elevii primesc pentru perioada petrecută in fabrică şi un mic salariu. Nu este mare, dar acoperă costuri. Elevii semnează cu angajatorul un contract de formare profesională.
De la Şimleu Silvaniei la Mannheim
In vara anului 1990, după absolvirea primei trepte de liceu la liceul industrial din şimleu Silvaniei (actualul Colegiu Tehnic Iuliu Maniu), printr-o circumstanţă familială am ajuns in oraşul Mannheim, Germania de Vest, care in acelaşi an, in octombrie, se reunifica cu Germania de Est.
După trei ani de şcolarizare in cadrul Justus-von-Liebig-Schule din Mannheim, in vara anului 1993 m-am inscris la un liceu cu profil economic, Friedrich-List-Schule din Mannheim. In acea vară, din cate imi amintesc, s-au inscris circa 3 elevi pe un loc. Conducerea şcolii avea libertate mare de decizie asupra criteriilor de selectare a elevilor care urmau să-şi termine liceul in acea instituţie. Pentru a absolvi liceul trebuiau parcurşi trei ani (clasele a XI – a, a XII-a şi a XIII-a).
Ce alegi, aia inveţi
Clasa a XI-a am incepu-t-o cu alţi 35 de elevi. Pentru că elevii proveneau de la şcoli cu diverse profile, se dorea ca in acest an toţi elevii să fie aduşi la acelaşi nivel; s-a dorit IomogenizareaI cunoştinţelor acestora. Elevii puteau alege să studieze o a doua limbă străină. Cei care-şi doreau acest lucru, puteau alege intre spaniolă şi franceză. Am avut colegi care nu au ales o a doua limbă străină. In acest caz, diploma de bacalaureat primită după clasa a XIII-a nu le dădea dreptul sa se inscrie la orice tip de universitate.
Elevii puteau apoi alege şi intre materiile artă – desen, pictură, design vestimentar sau muzică; Dacă nu alegeau nici una, de asemenea, diploma de bacalaureat primită după clasa a XIII-a nu le permitea accesul la anumite universităţi.
La inceputul clasei a XII-a, fiecare elev trebuia să ştie deja care sunt materiile la care “se descurcăI, care sunt materiile care ii plac şi care sunt materiile pe care se concentrează in continuare, dar şi nivelul de aprofundare a acestora: nivel general sau nivel aprofundat. La stabilirea programei de invăţămant pentru clasele a XII-a şi a XIII-a, elevii au avut o mare libertate de alegere intre materiile care trebuiau parcurse şi gradul de aprofundare a acestora.
Elevii aveau obligaţia de a-şi alege două materii principale de studiu (pentru nivelul aprofundat). Prima materie principală era obligatorie pentru acel liceu, Ştiinţele Economice, fiindcă era vorba de un liceu cu profil economic. Cea de-a doua materie principală era la alegere. Prin aceasta se dădea şansa fiecărul elev de a-şi alege materia la care avea cele mai multe cunoştinţe şi materia de care avea nevoie in opţiunea universitară. Elevii alegeau ca a doua materie principală Limba Germană, Limba Engleză, Limba Spaniolă, Matematica, Chimia, Educa-ţie Fizică şamd.
Eu am avut ca materii principale (la nivel aprofundat) Ştiinţele Economice şi Matematica. Asta insemna că Limba Germană, Limba Engleză, Chimia, Fizica, Biologia, Muzica, şamd le puteam studia doar la nivel general.
La intrarea in clasa a XII-a, dacă elevii nu au optat pentru o materie principală de studiu (nivel aprofundat), atunci trebuiau să aleagă una din materiile Fizică, Chimie şi Biologie. Eu am ales Chimia.
Nu te pune nimeni la zid – arată ce ştii
La un moment dat am intrat in impas cu Limba Germană. Avand in vedere că eram străin şi nu stăpaneam limba la un nivel satisfăcător, rămăsesem corigent. Profesoara de Limba Germană mi-a spus fără menajamente că nu am şanse să termin liceul in Germania. Totuşi, flexibilitatea alegerii materiilor mi-a oferit şansa să termin liceul, chiar dacă rămăsesem corigent la Limba Germană. Această corigenţă s-a putut Itrece cu vedereaI deoarece avem note de absolvire la Muzică, Limba Spaniolă şi Literatura Germană. La Literatura germană se evalua in primul rand conţinutul literar şi nu cunoştinţele gramaticale de limba germană. Corigenţa la Limba Germană m-a obligat să scriu examenul de bacalaureat şi la Limba Engleză, pe care o studiasem la nivel general. Această flexibilitate mi-a oferit şansa să mă concentrez asupra materiilor care aveau relevanţă pentru mine: Ştiinţele Economice şi Matematica.
Matematica predată era orientată pentru profilul liceului de Ştiinţe Economice. Nu am avut nici măcar o oră de Geometrie!
Ce bacalaureat doreşti…
In funcţie de materiile de studiu alese, elevii puteau opta intre două tipuri de bacalaureat: primul tip (cel mai complex) iţi oferea posibilitatea să studiezi la orice tip de universitate din Germania; cel de-al doilea tip de bacalaureat (mai uşor de trecut) iţi oferea posibilitatea să te inscrii doar la anumite universităţi cu profile mai uşoare.
Sistemul de invăţămant german oferea elevilor o programă care le dădea posibi-litatea să-şi pună in valoare părţile tari ale caracterelor şi cunoştinţelor lor. Flexibilitatea in alegerea materiilor era organizată de aşa natură, incat elevii aveau toate şansele să-şi descopere aptitudinile şi să dobandească abilităţi. Nu elevii erau cei care trebuiau să se adapteze la programa şcolară, ci programa şcolară era cea care oferea flexibilitate fiecărui elev să se formeze in funcţie de potenţialul său.
La inceputul fiecărui semestru, profesorul stabilea zilele in care aveau să se scrie tezele. In funcţie de gradul de aprofundare ales, fiecare materie avea mai multe sau mai puţine teze. Notele tezelor scrise aveau o pondere de 60 la sută din nota finală a semestrului. Alte 20 de procente erau date de activitatea / participarea activă la orele de predare. Cele 20 de procente rămase veneau din calitatea activităţii din orele de predare. Sistemul german iţi dădea note pe ce ştiai, nu pe ce nu ştiai. Nu m-am confruntat cu nici o situaţie de genul “scoateţi o foaie de hartie şi scrieţi! E extemporal!I Nu se pierdea timpul cu scoaterea unui elev la tablă dacă acesta nu ştia să răspundă din bancă la intrebările cadrului didactic.
Examenul de bacalaureat – fii bun la ce te pricepi
După incheierea semestrului de iarnă al clasei a XIII-a (in cazul meu ianuarie 1996), elevii se concentrau asupra materiilor la care aveau să dea bacalaureatul. Nu se mai preda materie nouă, ci se repeta cea veche. Bacalaureatul in formă scrisă era obligatoriu la materiile principale studiate (materiile aprofundate – in cazul meu ştiinţe Economice şi Matematică) şi Limba Germană (in cazul meu Limba Engleză). Bineinţeles că bac-ul scris era conform alegerii tipului de aprofundare a materiei. Dacă am terminat ca materie principală Matematica, ba- c-ul scris de mine la Mate-matica arăta altfel (mult mai gre) ca şi bac-ul unui coleg care a studiat Matematica la nivel general.
Dacă, de exemplu, media claselor a XII-a şi a XIII-a la Ştiinţe Economice este de 9 şi dacă diferenţa rezultatului examenului de bac scris la Ştiinţe Economice şi media din a XII-a şi a XIII-a nu era mai mare de 0,66 puncte (deci dacă nota bacului scris nu era mai mică de 8,33) nu mai trebuia să susţin proba orala la bacalaureat la materia ştiinţe Economice.
Totuşi, fiecare elev trebuia să-şi aleagă din start o materie la care va avea bac-ul oral. Eu am ales Religia.
Am avut doar o singură materie la bac-ul oral, pentru că notele primite la materiile din bac-ul scris nu au fost cu 0,66 două puncte mai mici faţă de mediile claselor a XII-a şi a XIII-a.
Am fost avertizaţi
Dacă in clasa a XI-a am fost 35 de elevi, la sfarşitul clasei a XIII-a in exa-menul de bac am intrat 15, din care au promovat doar 12. Elevii care nu puteau face faţă materiilor, erau pur şi simplu lăsaţi corigenţi şi repetenţi. Fără milă!! Două corigenţe consecutive la aceeaşi materie insemna repetarea anului şcolar. Profesorul de Geografie ne-a spus incă din prima oră din clasa a XI-a că nu o să luăm bacalaureatul nici măcar jumătate dintre noi. Nu ne-a picat bine. Dar a avut dreptate!
Elevilor care doreau să inveţe şi invăţau dar aveau deficienţe la o anumită materie nu li se compromitea viitorul. Nu ratau diploma de bacalaureat pentru acea materie. Li se dădeau alte opţiuni pentru a-şi demonstra capaci-tăţile la alte materii. Dacă stomacul meu este leneş, nu inseamnă că nu mai pot deveni campion la inot. Dacă am pro-bleme la braţ, nu inseamnă că nu mai pot deveni campion la ciclism, şamd.
Iar acest articol este scris de un roman corigent la Limba germană, dar care a absolvit cea mai prestigioasă universitate cu profil economic din Germania.

Post Views: 86