Evenimente istorice deosebite petrecute in Zalau
Orașul Zalau are o istorie aparte, plina de aspecte inedite. Așezarea dateaza din cele mai vechi timpuri, însa orașul este consemnat în mod oficial, abia în anul 906. Detalii mai puțin cunoscute publicului larg despre istoria orașului am aflat din lucrarea „Zalau, un oraș la frontiera de nord-vest a Transilvaniei”, publicata în 2013 ca schița monografica a orașului de catre istoricii Nicolae Gudea și Valer Parau.
Un prim fapt deosebit consemnat în istoria Zalaului se petrece în anul 1345, când un oarecare Myke primește satul Zalau spre stapânire în schimbul unei parți din moșia Cațal.
Pe 24 iunie 1370, orașul primește dreptul de a ține târg anual pe 13 iulie.
În 1435, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, întarește privilegiile orașului.
În 1463, regele Ungariei, Matei Corvin, acorda orașului dreptul de a-i executa pe cei condamnați la pedeapsa cu moartea.
În 1514, Laurențiu Mesaroș, unul dintre comandanții rascoalei lui Gheorghe Doja, s-a refugiat la Zalau.
În anul 1526, dupa înfrângerea ungurilor de catre turci la Mochas, turcii și tatarii jejuiesc de mai multe ori orașul Zalau.
În anul 1594 se consemneaza o noua invazie tatara în oraș.
Șase ani mai târziu, în 1600, ecoul luptelor lui Mihai Viteazu ajunge pâna la Zalau, într-o lucrare veche din oraș, se consemneaza comandanții oștii lui Mihai Viteazu: Deli Marcu, Baba Novak și Ioannes Selestey.
Pe 4 februarie 1601, Mihai Viteazu reîntarește toate privilegiile orașului.
Pe 3 august 1601, Zalaul a fost jefuit de valonii generalului austriac Basta, care pornesc din Zalau abia pe 7 august spre Turda. Valonii lui Basta spânzura 60 de locuitori ai orașului.
În 1611, Sigismund Forgach staționeaza cu trupe la Zalau, unde afla vestea ca Radu Șerban a câștigat batalia de la Brașov.
În 1658, orașul este pradat de turci. La fel, în 1661 orașul este din nou ținta turcilor, iar în 1665 este ținta briganzilor.
Pe 13 decembrie 1668, armata turceasca stabilita în pașalâcul de la Oradea ucide mare parte din populația Zalaului. stop_coloana
În 1684, orașul este jefuit de trupe austriece; la fel și în 1686.
Legendele arata ca în 1700 Pintea Haiducul a ajuns la Zalau, iar haiducii sai au navalit în oraș.
În 1710 orașul este bântuit de ciuma, iar șapte ani mai târziu orașul este ars în totalitate de tatari. În 1742 orașul este din nou bântuit de ciuma, 1.200 de zalauani murind din cauza epidemiei.
În 1784 apare o informație în care se arata ca contele Gyula din Zalau facea parte din Loja Masonica de la Viena.
În 1816, ploi continue și calamitațile naturale au distrus recoltele zalauanilor; peste 300 de locuitori ai orașului au murit de foame.
În 1821, strada Crasnei a fost distrusa de un incendiu, iar toți locuitorii de pe strada au fost scutiți de taxele bisericești.
Pe 28 mai 1836 a nins foarte tare; zapada așternuta, de jumatate de metru, a distrus recoltele zalauanilor.
În timpul Revoluției din 1848, 13 persoane din Hodod, țarani unguri, au fost duși la închisoare în Zalau sub paza cavaleriei. Orașul era pazit atunci de batalionul 31 de honvezi (780 de militari). Pe 29 mai 1848, orașul Zalau devenea parte din Ungaria. Un an mai târziu, orașul a fost ocupat de austrieci, iar unirea cu Ungaria a fost anulata.
Abia în 1869 orașul primește garnizoana permanenta formata din batalionul 3 de Honvezi Debrețin și 898 de soldați.
În 1870, Zalaul devine municipiu.
Istoria Zalaului pâna la 1918 cunoaște înca un eveniment dezastruos pentru oraș. Pe 18 iulie 1913 au loc inundații catastrofale pe strada Crasnei, fiind distruse 130 de case, 240 de anexe, multe cladiri publice, drumurile. Distrugerile din acel an au însumat 80.000 de coroane doar în infrastructura și 600.000 de coroane în agricultura, Primaria Zalau fiind forțata sa ceara un împrumut de 500.000 de coroane de la Guvernul Ungariei.
