In urma cu 20-25 de ani, pe vremea asta, se raportau productii record la hectarul cultivat cu grau, se infierau public dusmanii de clasa si erau admonestati in adunari publice sotii care calcau stramb si atentau la moralitatea societatii socialiste. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Acum se raporteaza prezente masive la vot, se infiereaza dusmanii lui Basescu sau ai USL-ului si in presa se fac adevarate valuri la divortul celebritatilor. Sensul doar este schimbat. Insa, ca fundament, am ramas la fel. Ne mai deranjeaza cursul euro, ca tot creste, preturile mari, ca ne seaca buzunarele, dar apetenta circurilor publice a ramas la fel. Si mai sunt o parte dintre noi care devin nostalgici cand e vorba despre vremea dinainte de 1989. Atunci traiam mai bine, oamenii erau mai buni, copiii mai ascultatori. Atunci era de trait, mergeai la fabrica opt ore si veneai acasa cu salariul care iti ajungea o luna de zile. Pentru ca nu aveai pe ce sa-ti cheltui banii. Alimentarele aveau rafturile goale, eventual gaseai gem de coacaze sau muraturi, iar ca sa-ti procuri alte-cele faceai schimburi ca in alte vremuri. Pentru o ruda de salam aduceai cateva oua sau dadeai pentru caietele de care avea nevoie copilul la scoala un cas, o gaina, ce aveai prin camara. Unii regreta, pentru ca uita vremea in care mergeai cu cartela sa iei o jumatate de paine de persoana. Sau cum stateai la rand pentru o butelie zile in sir. Uitam sfoara de care erau legate capacele de butelii in fata magazinului, ca sa nu-ti pierzi randul, si uitam ca de Pasti si de Craciun se dadeau serbari in cinstea conducatorilor iubiti, ca sa-i impiedice pe copii sa ajunga la biserica. Acelea au fost neajunsurile timpului respectiv, acum ne luptam cu alte neajunsuri.