Enigma coridorului ascuns din Uileacul Șimleului – secretele unei biserici vechi de 700 de ani

Sub zidurile groase ale unei biserici medievale din Uileacul Șimleului se ascunde un mister care, de peste șapte secole, dă bătăi de cap istoricilor și aprinde imaginația localnicilor. Între pereții groși de piatră se află un coridor îngust, de doar 65–85 de centimetri, a cărui existență continuă să ridice întrebări: a fost refugiu în caz de atac, traseu secret al călugărițelor sau o inovație arhitecturală inspirată din marile catedrale ale Europei?

Cercetătorul clujean Csók Zsolt, specialist în Evul Mediu timpuriu, susține că pasajul ar fi fost construit cu scop defensiv, oferind sătenilor un loc de retragere în caz de invazie. Poziționarea bisericii pe un deal ce domină valea Crasnei și apropierea de vechi puncte fortificate medievale ar întări această ipoteză.

Alți istorici, precum Virgil Vătășianu, cred însă că biserica ar fi aparținut unei mănăstiri de călugărițe, iar coridorul ar fi servit pentru izolarea acestora în timpul slujbelor. Legenda locală merge chiar mai departe: se spune că un tunel de lemn ar fi legat biserica de mănăstire, permițând călugărițelor să se deplaseze neobservate între cele două locuri sfinte.

O teorie mai recentă, formulată de istoricul Entz Géza și susținută de actualul preot reformat, Balasz Francisc, transformă misterul într-o poveste de ambiție și măiestrie arhitecturală. Potrivit lor, biserica ar fi o replică în miniatură a unei catedrale apusene, ridicată de nobilul Mauricius Pok, un personaj influent la curtea regală maghiară. În locul stâlpilor obișnuiți din marile catedrale, constructorii ar fi folosit ziduri duble, pentru a da stabilitate și luminozitate edificiului.

Dincolo de legende, biserica din Uileacul Șimleului rămâne un monument remarcabil al stilului romanic. Ea păstrează o inscripție care poate fi citită doar „în oglindă”, datată 5 iulie 1751, și o frescă spectaculoasă cu Maica Domnului și Pruncul Iisus, descoperită sub tencuială în timpul lucrărilor de restaurare din 2010.

De-a lungul timpului, lăcașul a fost martorul a numeroase încercări: un incendiu provocat de o pipă nestinsă, reparații succesive și chiar mutarea clopotului din turn, pentru a salva structura de rezistență. Extinderile ulterioare au păstrat coridorul misterios doar pe laturile bisericii, nu și în fațadă.

Cercetările recente au scos la iveală similitudini arhitecturale între acest edificiu și biserici medievale din zona Odorheiului, precum și cu mănăstirea premonstratensă de la Mórichida, ridicată tot de același Mauricius.

„Fie că a fost refugiu, coridor liturgic sau un experiment arhitectural, biserica din Uileacul Șimleului rămâne un unicat în România medievală — o fereastră către o lume în care credința, arta și misterul se împleteau perfect”, spune arheologul Csók Zsolt, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.