Au trecut sase zile din noul an si marea invazie a romanilor si bulgarilor pe coastele vestice ale continentului european nu s-a produs. Ba, dimpotriva, a devenit un veritabil fas. Cohortele de demnitari si reprezentanti ai presei din tarile ce traiau cosmarul cotropirii de catre cele doua natii mentionate au fost profund dezamagite la inceputul lui 2014, cand pregatirile pentru a da publicului propriu masura „adevarului” pe care tot l-au propovaduit s-au dovedit zadarnice. Pe marile aeroporturi ale bogatelor capitale europene n-au descalecat puhoaiele de „barbari”, ci doar cativa oameni buni in cuget si-n simtiri care au fost storsi de tot ceea ce stiau, doar, doar vor spune ceva care sa garniseasca sporovaiala lamentabila despre cotropitorii de pe malurile Dunarii. Si chiar nu le vine proorocilor sa creada, dupa sase zile de asteptari, ca marele pericol de care se temeau ca va veni din sud-estul europei a fost doar o alarma falsa. De aceea poate ca le este greu sa-si recunoasca teama de absurd; amana intalnirea cu cetele de invadatori romani si bulgari cum amana periodic prevestitorii Apocalipsei momentul fatal. Englezilor nu le vine sa creada ca nu ne-am dus cu totii peste ei. Au revelatia dezamagitoare ca Marea Britanie nu-i raiul dorit de tot mapamondul. Nu-i exclus ca traitorii de pe plaiuri mioritice sa doreasca sa respire aerul din tara lui Shakespeare, dar nu cred ca vor da navala pe acolo, macar pentru simplul motiv ca in adancul sufletului sau romanul stie ca nicaieri nu-i ca acasa.

Post Views: 72