Redacția
Ii stiti pe adolescentii aceia cu frizuri caragioase si fete prelungi, gata sa planga din orice si care au tendinte sinucigase? Asa aparem si noi, ca natie, dupa cel de-al douazecisiunulea an de democratie. Caraghiosi, slabiti de perpetua tranzitie si criza, la fiecare patru ani ne exersam cu lama electorala putinta de supravietuire si neputinta de a persevera intr-o directie previzibila. Stampilam buletinul de vot si dupa o luna incepem sa injuram, turnandu-ne cenusa in cap ca n-am vazut, n-am auzit, n-am crezut ca „asta” sau „astia” de acum pot fi mai rai ca cei de dinainte. Ii tot rotim la putere pe aceiasi politicieni pe care ii avem din 90, doar ca si-au schimbat stilul sau culorile. Acum il iubim pe Base, maine il uram, iar „bampirul” de Nastase devine noul hit politic la auzul caruia sa ne taiem venele civice. Cine se uita in urma si isi analizeaza timbrele cu „votat” de pe buletin poate sa spuna ca a fost consecvent in optiunile politice la doua cicluri electorale consecutive? Capriciosi si predispusi la manipulare, cedam de fiecare data promisiunilor electorale. Apoi ne dam cu capul de pereti ca n-am stiut, n-am auzit, n-am crezut. Nu suntem o democratie tanara si nici lipsiti de experienta, ca popor, in exercitarea drepturilor civile. Suntem pur si simplu o emo-democratie pentru ca ne intereseaza mai mult sa nu-i fie bine celuilalt decat sa ne fie bine tuturor. Ba mai mult, parca suntem intr-o perpetua sesiune de consum de stupefiante si aplaudam cu mana pe stampila personaje suprarealiste ca Dan Diaconescu Direct sau Vadim Tribunul euforic de atingerea angelica a schizofreniei. Ne sondam perpetuu intentia electorala, pandindu-ne preferintele politice si tragand unii de altii sa mergem in directii atat de diferite incat nu se poate prevedea niciun viitor normal. Sondajele din ultimele zile reflecta starea aiuristica a electoratului bulversat de democratia foamei. „Astia” iti iau locul de munca, iti taie salariul la jumatate, te incarca de impozite si taxe, isi bate joc de tine in spitale si-ti nenorocesc copilul in scoala – iar tu continui sa aplauzi fantasticul de la Cotroceni si ranjesti ca „bine le-a zis-o!”. Placerea pe care o gasim in suferinta civica este uimitoare. Am dus autoflagelarea la perfectiune si nici Dumnezeu nu ne mai poate opri din nebunia libertatii pe care o numim democratie. Pentru ca Basescu – tiganca imputita, Boc cel mic, Udrea – regina frunzei din Carpathian Garden, Igas – care daca n-as fi ar muri antenele de foame sau berbantul Toader Paleologu sunt produsele ridicole ale votului fiecaruia dintre noi. Sa ridice piatra cel care nu i-a votat!
Alina Rad
