Suntem in luna si in „Anul Eminescu”, in luna trecerii sale in lumea celor care cuvanta de dincolo de moarte, pentru unii ca el, o moarte aparenta. In ciuda tuturor detractorilor contemporani – lui sau noua – Eminescu este viu prin gandirea sa, prin ideile sale, prin maretia si caldura omeneasca a sentimentelor izvorate din durerile neamului sau, „neamul nevoii”. Vremurile de azi sunt tulburi si mai nesigure decat cele din vremea sa, in Europa si in lume.
Tocmai de aceea cutezam o paralela politica, plina de invataminte pentru noi si urmasii nostri, foarte grabiti sa dea de bine pe munca usoara sau furtisag. Din articolele sale de fond, aparute abia in cartea lui Dumitru Murarasu: „Nationalismul lui Eminescu”, culegem cateva idei politice care au supravietuit timpului sau prin profunzimea si adevarul lor. Iata cateva mostre edificatoare: „Politicienii traiesc din exploatarea ideilor politice”.
Negativul pozitivului urlat pe toate posturile de televiziune, radio si presa: „Dar asa ne-am dezgrabit, facand drum larg unei civilizatii pripite, unei pospaieli apusene, care in paturile bogate ale brazdei, ne umple de trebuinte, de care n-avem trebuinta”
„Ziarele noastre varsa mult venin!…”
„Neagra strainatate isi intinde ghearele asupra unei parti din tara noastra”. Noi zicem asupra intregii tari.
„Romania e o America cosmopolita” – zice Eminescu. Cine are interesul sa samene discordie intre romani?!?
„Politica la noi consta in atacuri personale, nu in discutii de principii”.
„Datoria generatiei actuale este de a lua in serios viata politica si de-a arata ca suntem demni de menirea noastra la gurile Dunarii: intemeirii unei stari de ordine si cultura. Tara e mica, dar are toate posibilitatile de dezvoltare. Viitorul (nostru n.n.) depinde de chibzuinta noastra”.
„Nu exista la noi o disciplina politica. Puterea publica nu-i respectata, oamenii insarcinati cu conducerea statului nu pot avea increderea natiunii”. „In trecut ne-au facut altii istoria, astazi cata sa ne-o facem noi”. „Sa ne ridicam asupra patimilor de partid si sa eliminam abuzul din viata noastra publica”.
„Ministrii si deputatii trec in ochii publicului drept samsari (afaceristi n.n.). Tara e demoralizata”. „Romanul si-a pierdut increderea in guvernanti”. Prezenta la vot, tot mai scazuta acuza! „Politica noastra e internationala”, dar noi devenim sclavi!.
„Poporul a cazut in fatalism” – de aici, zicem noi, inflorirea misticismului popular si imbolnavirea sufletului celor multi, dintre care, unii isi castiga existenta cersind din „poarta-n poarta”. Intr-adevar „coruptia aduce saracie”.
„Intre partide e preferabil acela care nu amageste pe nimeni”
Oare exista un asemenea partid in Romania de azi, europeana in visuri, dar fanariota in apucaturi?!?
O previziune a sa ne ispiteste sa credem ca n-a fost un „visator” doar, un poet „genial” rupt de realitate – cum cred cei care nu-i cunosc opera – ci, dimpotriva, un poet foarte infipt, cu toata fiinta sa, in problemele istorice, sociale, culturale, economice si politice ale vremii sale: „O persoana nu poate semnifica partidul”, ca in vremea cumonista, zicem noi – „se impune cristalizarea doctrinei de partid, ca poporul sa poata decide care ii convine”:
De aici, necesitatea unui program politic – din pricina caruia a si intrat in conflict politic dur cu Maiorescu si cu Partidul conservator, in randurile caruia a intrat pentru ca avea principii conservatoare (progres prin adaos calitativ) nu prin salt revolutionar ori reformist, cu forme fara fond, copiind idei straine de sufletul nostru si de tara. Poetul – ziarist considera ca „egalitarismul (din care s-a nascut comunismul, n.n.), botezat liberalism, fara cuvant (adica, fara acoperire, n.n.) se deosebeste categoric de conservatorism”. „Programul conservator admite inaintarea numai pe merite si integritate” morala…
Suirea oricarei persoane in functie publica, sa se faca doar „pe merit, munca si talent” „Functiile diplomatice sa fie in afara luptelor politice, iar in fata strainilor sa fim romani si sa constituim toti un singur partid – partidul national”.
Interesul politic a stat intotdeauna deasupra interesului educatiei, precum a stat si deasupra intereselor economiei, medicinei sau justitiei”. Textul ne obliga sa incheiem cu aceste ganduri eminesciene: „Cine va urmari firul istoriei, va observa ca toate reformele si revolutiile numite politice au origine sociala, ca razboaiele au cauze economice, ca nasterea ori stingerea chiar a religiei sta in legatura cu motive economice”.
Ca si Caragiale – Eminescu este contemporanul nostru politic.

Post Views: 75