Decizia Curţii Constituţionale a României (CCR) care conferă elevilor posibilitatea de a nu frecventa implicit orele de religie a fost publicată vineri în Monitorul Oficial. Cu alte cuvinte, elevii sau părinţii elevilor care doresc frecventarea orei de religie trebuie să depună o cerere prin care să solicite acest lucru. CCR a decis pe 13 noiembrie 2014 că obligaţia unui elev de a face cerere pentru a nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea Educaţiei, este neconstituţională. Curtea Constituţională a decis că elevii care vor să facă ore de religie trebuie să facă o cerere în acest sens şi că elevii care nu vor să facă, să nu participe pur şi simplu, fără să ceară expres neparticiparea la orele de religie.
Am luat legătura cu inspectorul şcolar de religie din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Sălaj, Claudia Boha, pentru a afla dacă trebuie făcute solicitări pentru a frecventa ora de religie începând din semestrul II al acestui an şcolar. Inspectorul ne-a spus că “urmează să se decidă în următoarele 45 de zile, la nivelul Parlamentului sau la nivelul Guvernului, cum se va proceda în această problemă, iar în acel moment am să vă pot răspunde”, specificând că “alte variante de răspunsuri în acest moment nu pot fi considerate decât simple speculaţii”.
Pe de altă parte, potrivit site-ului asocitatiaelevilor.ro, odată cu publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, “Mi-nisterul Educaţiei şi unităţile de învăţământ au astfel obligaţia legală de a respecta dispoziţiile deciziei CCR, care au putere de lege, şi trebuie să aştepte solicitările scrise ale elevilor înainte de a stabili orele de religie pentru semestrul II din anul şcolar în curs”.

Cererea pentru ora de religie se face doar cu acordul elevului peste 14 ani

Potrivit art. 491 din Codul Civil, cererea pentru frecventarea orei de religie e valabilă doar pentru părinţii cu copii sub 14 ani. Dacă elevul are 14 ani împliniţi, poate face singur cererea de a frecventa ora de religie, potrivit art. 41 din Codul Civil. stop_coloana De asemenea, dacă elevul sub 14 ani nu doreşte să facă religie, iar părinţii săi hotărăsc ca acesta să facă, elevul se poate adresa autorităţii tutelare împotriva deciziei părinţilor.

Judecătorii CCR au stabilit că prevederile articolului 9 alineatul (2) din Legea învăţământului numărul 84/1995 şi cele ale articolului 18 alineatul (2) teza întâi din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că “Religia este reglementată ca disciplină ce face parte din trunchiul comun a structurii educaţionale (…). Prin urmare, copiii din România sunt obligaţi să participe la disciplina Religie, situaţie care încalcă dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, atât a acestora, cât şi a părinţilor lor. Este adevărat că dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea părinţilor să solicite în scris ca elevul să nu frecventeze aceste ore, dar această reglementare nu anulează caracterul obligatoriu al studierii disciplinei Religie, întrucât până la solicita-rea scrisă copilul este obligat să studieze disciplina confesională. (…) Logic ar fi fost ca părinţii să fie cei care solicită ca un copil să studieze disciplina Religie şi nicidecum ca aceştia să fie puşi în situaţia de a solicita în scris că nu doresc frecventarea cursurilor de Religie de către copii. Totodată, câtă vreme fapta de a obliga o persoană prin constrângere să participe la serviciile religioase ale unui cult este infracţiune, fiind sacţionată de art. 381 din Codul Penal, atunci prevederile ce pun părinţii în situaţia de a solicita în scris să nu se comită această infracţiune cu privire la copiii lor sunt neconstituţionale; este ca şi cum părinţii ar trebui să solicite în scris să nu se aplice pedepse corporale copiilor lor în şcoaă, faptă, de asemenea, sacţionată de Codul Penal.”

Post Views: 70