Ecouri de la conferința ”FAMILIA SUB ATAC”

 

Dragi cititori, joia trecută am luat parte la conferința ”Familia sub atac”, care s-a desfășurat la inițiativa Asociației Alianța Părinților Sălaj.

În cadrul acestui eveniment, Asociația a avut drept obiectiv scoaterea în lumină a asalturilor voalate ce se fac asupra familiei și combaterea noului proiect de lege Pl-x 145/2023, prin care statul dorește să schimbe paradigma apartenenței copilului la familie și a liberei alegeri de către părinți a datelor esențiale ale existenței lui. Există, în prezent, proceduri pentru situațiile în care copiii sunt cu adevărat în pericol și ele se aplică. Problema este că, în momentul de față, se dorește schimbarea excepției în regulă și a firescului în nefiresc.

Asociața Alianța Părinților din România a organizat mai multe proteste la București, ca răspuns la proiectul de lege Pl-x 145. Împreună cu Asociația Juriștilor pentru Drepturi și Libertăți (AJDL) și Asociația Medici pentru Consimțământ Informat, s-au semnat petiții online și s-au adus mai multe amendamente. Au avut loc dezbateri și interpelări în cadrul comisiilor de specialitate din cadrul Camerei Deputaților și Senatului.

”Nu am crezut că voi ajunge să trăiesc aceste zile, mi-e groază de ce vine”, a afirmat pastorul Vladimir Pustan. El a vorbit despre istoria atacului asupra familiei și despre importanța sprijinului încredințat de adevărurile biblice; a reliefat maniera în care tipologia și filosofia lui Dumnezeu au fost concepute la crearea lumii și descris consecințele răsturnărilor acestor norme morale (feminismul, bărbații metrosexuali, familii dihotomice, divorțuri, ideologii de gen, crize identitare, transumanism).

Pastorul Vladimir Pustan a lămurit prin date și fapte concrete cum aceste noi proiecte de lege, cum ar fi Pl-x 145, își găsesc filonul în ideologia lui Lenin: tipărirea manifestului despre dispariția familiei(1917), copii confiscați de stat în timpul revoluției bolșevice(1919), și, ulterior, eliminările tuturor interdicțiilor vizavi de sexualitate, care s-au soldat cu manifestări stradale ale nudiștilor, lesbienelor și homosexualilor.

În timp ce Vladimir Pustan a vorbit despre istorie și despre importanța cunoașterii ei, europarlamentarul Cristian Terheș a vorbit despre ceea ce se întâmplă în prezent.

”Totul pornește de la limbajul public”, ne spune domnul Cristian Terheș. ”Atacul asupra familiei este doar un mijloc de a ajunge asupra controlului copiilor. Maniera cea mai bună de a influența un copil este imaginea și limbajul. Am abandonat lupta asupra limbajului și de aceea am ajuns aici. Realitatea noastră este obiectivă astăzi, în contextul noilor legi. Karl Marx spunea că, dacă nu poți să schimbi un cuvânt din lege, schimbi sensul cuvântului. Pentru ca o lege să fie aplicată, are nevoie de termeni clari, nu elastici.” Copilul nu are dezvoltat spiritul critic în etapa primară, el este ușor manipulabil, iar de la 14 ani în sus el discerne în funcție de ceea ce a văzut de mic. El trebuie învățat să gândească singur, să nu primească totul de-a gata și să discearnă binele de rău.

Cristian Terheș a subliniat importanța timpului pe care părinții trebuie să îl petreacă cu copiii, altfel, există riscul ca aceștia să fie educați de televizor, de media, de facebook și de toate aceste platforme virtuale care au ajuns la un mare grad de degradare morală.

A concluzionat demonstrativ că avem cu toții, astăzi, o chemare imperativă la construirea viitorului nostru. Dacă până acum, ”lupta se ducea la nivelul ideilor, azi se duce pe mintea și inima omului.” Este important să ne asigurăm că educația din școli este educație și nu îndoctrinare și să nu abdicăm de la responsabilitățile civice.

În urma conferinței, spicuind totodată și din frământările publicului, am adresat ”la cald” câteva întrebări:

1. Domnule Cristian Terheș, care ar fi principalele documente programatice de la nivelul Uniunii Europene, care sunt nefavorabile instituției familiei și a unui trai firesc, onest și moral?

Lista cred ca ar fi nelimitată. Din păcate, în absolut orice document, rezoluție, sau act juridic, se face referire fie la identitatea de gen, fie la LGBT, și, din aceste perspective, într-o direcție sau alta. Lucrul acesta crează o serie de probleme pentru că te pune în situația în care ai 99% dintr-un text bun, iar, la final, se introduce câte-o indicație care-ți răstoarnă tot ceea ce înseamnă valori și te pune în situația în care trebuie să alegi: te opui, votezi pentru, sau te abții. Un cuvânt poate să-ți schimbe întreaga realitate.

Când vorbim despre limbaj, vorbim despre un consens la nivel social cu privire la cuvintele pe care le folosim, și noi dăm doua sensuri cuvintelor, conotație(greutatea subiectivă a cuvântului respectiv) și denotație (definiția din dex) .

La ce asistăm astăzi, tot repetându-se unele cuvinte, intră în mentalul colectiv o anumită realitate care, de fapt, e diferită de normă, de natural, de firesc și aici trebuie să fim cu foarte mare atenție. Sper că, în 2024, românii să trimită un grup de europarlamentari care cu adevărat să țină piept la acest asalt împotriva familiei, copiilor și la tot ceea ce decurge de acolo.

2. Recent s-a adoptat de către Parlament legea Pl-x 145, care are ca și obiectiv declarat organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie. Pe marginea acestei legi, aș dori să discutăm puțin. Apreciați că ipotezele prevăzute ca risc de separare în familie, din legea Pl-x 145, sunt suficient de clare pentru a evita crearea unor abuzuri din partea autorităților abilitate să pună în exercitare această lege? De exemplu, la articolul 4, alineat 1, se prevede că este în risc de separare de familie, dacă familia în care locuiește copilul are condiții de locuit precare, sau mediul nepotrivit creșterii copilului. O altă ipoteză se referă la starea de sănătate precară a unuia sau mai multor membri ai familiei. Termenii sunt prea vagi, lăsând prea mult loc de interpretare, lăsând prea mult loc subiectivismului într-o chestiune atât de importanta, esențială, precum e familia?

Totul pornește de la limbaj. Ți se crează realități noi, cu termeni care nu sunt concreți ci elastici și pot fi interpretați în fel și chip de oricine. Aici este o problemă, pentru că noi avem în Romania foarte mulți oameni care au un nivel de trai scăzut. Ce faci cu oamenii aceștia? Înseamnă că oamenii aceștia sunt în momentul de față predispuși la riscul de a avea copii confiscați de către stat; pentru că, tot statul, de fapt, nu a creat condiții pentru ca acești oameni să iasă din sărăcie. Statul devine, în momentul de față, un fel de polițist peste tot ceea ce înseamnă copii, pedepsindu-i pe părinți pentru cauza pe care tot statul a generat-o.

Același lucru se întâmplă în Germania, unde, prin aceste noi legi, sunt copii care sunt luați de la mame pe motivul că au dezvoltat un atașament prea mare de mamă, ceea ce e absurd. Tocmai pe aceasta se bazează filosofia neo-marxistă: consideră copilul, nu ca un subiect de drepturi și libertăți, ci, ca pe un obiect. Cu acel obiect faci de toate, ignorându-i atașamentele, partea emoțională și rațională. Vă dați seama în ce condiții vor crește generațiile următoare? Dacă nu facem ceva, riscul ca părinții să nu-și mai poată crește proprii copii e foarte mare și vedem că se întâmplă lucrul acesta în foarte multe țări.

3. Apreciați că nivelul de educație scăzut al membrilor familiei (termeni, din nou, foarte evazivi), poate justifica încadrarea copilului în situația de risc de separare de familie?

Iarăși, termenul acesta de ”risc de separare de familie”. Cine stabilește acest risc? Conform căror criterii? Vedeți cât e de vagă afirmația aici. Ei definesc realitatea ca și cum ar fi una de risc. Părinții noștri, bunicii noștri, cum au trăit? Nu spun să ne întoarcem cu toții acolo, să nu mai avem condiții, dar, sunt familii care, din varii motive, nu au, asta nu îi face mai puțin părinți, sau părinți care nu-și iubesc copiii. Ba din contră. Oamenii aceia poate lucrează din greu de la o zi la alta, ca să-și câștige existența și să-și satisfacă nevoile sub primare. Statul ar trebui să ajute familiile respective, nu să vină să le spună de riscuri și să le confiște copiii. În fond, cine va putea să aibă cea mai mare grijă de copii, părinții, sau un oficial public, sau un birocrat local sau județean.

4. Ce înseamnă influențele negative exercitate asupra copilului de către mediul în care trăieste? La care valori ne raportăm? Care valori vor fi apărate de această lege Pl-x 145? La cele care ni se impun, prin import, din occident, având în vedere faptul că în legislația actuală, în caz de conflict între normă internă și cea europeană, prevalează cea europeană? Unde rămâne identitatea națională?

Vorbim, pe de o parte, de supremația Constituției și despre prioritatea dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național. Aceastea sunt două chestiuni juridice care sunt adesea confundate chiar și de juriști. În Romania nu poți avea două supremații. Nu există și supremația UE și supremația Constituției. E doar supremația Constituției, așa o spune Constituția noastră. Inclusiv în Constituția României, e prevăzut faptul că, odată cu aderarea României la UE, în momentul în care o normă din dreptul intern intră în contradicție cu drepturile UE, are prioritate. Nu superioritate, prioritate. În momentul de față, suntem la punctul la care vin destui și spun că există așa numita supremație a drepturilor UE, deci, nu prioritate, ci supremație, inclusiv peste Constituție. Așa ceva nu se poate, pentru că, în momentul în care tu subminezi supremația Constituției în propria ta țară, este exact ca și cum ți-ai suprima statutul la un ONG sau la o firmă, pentru că statutul tău (Constituția, în momentul de față), este legea de căpătâi a oricărui stat. În tot acest cadru este subminată supremația Constituției și implicit suveranitatea națională. Și de acolo urmează naționalitatea, independența, unitatea teritorială și tot ce decurge de acolo.

Se dorește implementarea unei societăți volatile, care-ți distruge unitatea și coeziunea la nivel social. Tot ceea ce-nseamnă separația puterilor în stat nu este o noțiune nouă. Moise, în Vechiul Testament, este primul care a venit cu această sugestie, în urma sfatului primit de la socrul său, Ietro. Ce înseamnă asta? Că puterea nu este în mâna unui singur om, ci este separată în trei puteri: executivă, legislativă, judecătorească. Ori, la ce asistăm astăzi în România, unde o putere, și mă refer aici la puterea judecatorească, este în afara Constituției, înseamnă că nu mai ai nici justiție. În momentul în care nu mai ai justiție, nu mai ai nici dreptate, când nu mai ai dreptate nu mai ai unitate, iar lui Moise i-a spus Dumnezeu așa: ”Fă dreptatea, și numai dreptatea și vei stăpâni pământul”. În colțul opus, și s-a vazut în istoria poporul evreu, dacă nu mai faci dreptatea, pierzi stăpânirea pământului. Aici suntem și noi astăzi. Acceptăm lucrurile acestea sau nu? Pe lângă atacul acesta asupra valorilor naționale, naturale, este de fapt un atac la Constituția României, iar, în momentul în care ne-am spulberat Constituția, nu mai avem nici un act normativ care să ne apere.

5. Mulți spun că la noi în România nu se va ajunge la abuzurile care sunt deja în alte țări, cum ar fi, de pildă, Germania, pentru că noi nu avem infrastructura necesară; dar, consider că această lege Pl-x 145 este o poartă, printre multe altele, prin care se poate strecura ulterior calul troian. Ce trebuie să facem noi, în calitate de simpli cetățeni, ca să evităm aceste măsuri exagerate?

În primul rând, să se renunțe la genul acesta de viziune, că la noi nu se poate întâmpla, total fals. Ba da, se poate întâmpla. Problema este că noi nu avem anticorpi la așa ceva. Oamenii trebuie făcuți conștienți că, dacă se întâmplă în altă parte, se poate întâmpla și la noi. Să nu stăm în această poziție de negare a realității și de pasivitate. Întâmplarea aceasta nu se realizează de la o zi la alta; să nu credeți că în Germania sau Norvegia, cu aceste legi, precum ”Barnevernet”-ul, au început dintr-o dată să se confiște copiii din familii. Pas cu pas s-au realizat toate acestea. Societatea a tăcut, el a tăcut, ea a tăcut, până s-au trezit cu un monstru pe care nu au știut cum să-l mai oprească. Ori, dacă noi nu ne trezim acum și nu acționăm în consecință, pe când ne vom trezi, va fi prea târziu. E important pentru români să se trezească acum, pentru că, într-adevar mai putem schimba încă lucruri. Cine știe ce se mai poate întâmpla în câțiva ani.

1. Domnule Vladimir Pustan, care simțiți că este pulsul oamenilor, cu privire la toate aceste legi, care pun familia sub atac, care schimbă paradigmele și răstoarnă valorile?

Le este frică. Românul nu acționează de cele mai multe ori decât de frică. Pe mulți frica îi demobilizează, îi înțepenește. Pe români, de obicei, în decursul istoriei, frica i-a împins să acționeze. Românii își dau seama că au pierdut mult; ei au fost destul de supuși când a fost vorba de a pierde material din țară, pentru că noi, de 2000 de ani suntem în continuu prădați de bunuri. Dar acum, prin aceste legi, sunt în joc valorile cele mai mari.

2. Ce legătură este între conducerea lumii și cea a familiei? Cum pot aceste legi să afecteze buna desfășurare a vieții și conștiința omului?

Conducerea lumii vrea să-și urmeze scopurile, iar acestea nu se pot opera fără o înregimentare care trebuie să înceapă la un nivel micro și nu macro. În acest fel, trebuie atacat fundamentul, individ, familie și apoi mergem înspre macro. Cred că aici este problema.

3. Ce inseamnă o familie sănătoasă și trainică pentru dumneavoastră? Care ar trebui să fie reperele sale de bază?

În primul rând, familia trebuie să aibă valori și valoarea principală este Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie să aibă iubirea față de oameni. Familia trebuie să se gândească că nu este doar o protecție socială economică în fața nenorocirii, ci, în primul rând, afectivă, adică ne protejăm unii pe alții, mergem înainte, lăsăm ceva în urma noastră. Care sunt valorile pe care le lăsăm?

Familia trebuie să-și apere valorile, statul nu i le va apăra. Până acum ni se parea că avem un stat pasiv, acum ni se pare că e aservit și asta e și mai periculos.

4. Ce este de făcut? Ce rol are credința, viața de rugăciune și disciplinile spirituale, în tot acest spațiu tenebros și difuz?

Noi am crezut până acum că Dumnezeu este afară, în toată constructia noastră și că îl chemăm numai când avem nevoie. Dumnezeu a fost undeva lăsat la marginea activităților noastre. Familia trebuie să conștientizeze că, în fiecare zi, are nevoie de Dumnezeu, care este un Dumnezeu personal; un Dumnezeu al familiei, înainte de a fi un Dumnezeu al țării. Noi avem Catedrala Mântuirii Neamului, dar, va trebui să înțelegem că neamul acesta e format din familii și nici un neam nu va putea fi salvat dacă familiile sunt făcute praf. De aici începe totul. Trebuie să-l ducem pe Dumnezeu, din Catedrală, în casa și-n inimă, ca sa putem mai apoi să-L regăsim, în plinătate, în Catedrală.

Fiecare părinte trebuie să fie un preot, fiecare casă trebuie să fie o biserică, fiecare masă trebuie să fie un altar. Comportamentul creștinului trebuie să fie contagios și așa se transmite de la tată la copil. Copiii au nevoie mai mult decât de poruncile noastre, de viața noastră schimbată. Nu putem să-i schimbăm pe alții până nu ne schimbăm pe noi. Asta înseamnă practicarea disciplinelor spirituale. Acesta e pasul numărul unu. Pasul numărul doi, este afirmarea acestor valori în spațiul de afară.

Toată ziua blestemăm întunericul, în loc să aprindem o lumânare.

Dragi cititori, privind la toate aceste informații și întâmplări abominabile, la aceste dezintegrări identitare și sociale, care sunt ținute mai mult sub obroc, în detrimentul altora care par mai prioritare, primul sentiment este acela de a te năuci și de a te îngrozi de tot ceea ce se întâmplă.

Ce nu înțelegem noi este că totul este un dialog personal, al fiecăruia dintre noi, cu Dumnezeu și cu noi înșine. Dacă noi, prin faptele și viața noastră, ne declarăm poziția verticală înaintea legilor morale încredințate de Dumnezeu, etosul nostru va supraviețui, iar posteritatea nu va avea de suferit. De-a lungul istoriei, victoriile ideologiilor ateiste au fost posibile din cauza concesiilor și a falimentului creștinilor, a pactelor încheiate între bine și rău. Niciodată nu vom construi o lume morală, prin mijloace imorale, oricât ar fi ele de ”mici”. Micile compromisuri, au fost mereu cauza marilor erori.

Dar, să nu uităm că Dumnezeu, de-a lungul timpurilor, pe vremea lui Moise, Ghedeon, Iosua și mulți alții, a biruit atrocitățile printr-o armată inferioară numeric. Să nu uităm că, Christos ne-a lăsat bogăția Tainelor Bisericii, începând de la disciplinele spirituale cum ar fi postul, rugăciunea, spovedania, Sfânta Liturghie și culminând cu Sfânta Împărtășanie, care este cel mai mare privilegiu de care a dispus vreodată omenirea. Cu ajutorul acestora ne putem zilnic oțeli și șlefui, deprinzându-ne tot mai mult cu spiritul moral și cu felul în care trebuie să ne purtăm bătăliile existențiale.

Majoritatea ne complacem în rutina unei existențe mediocre, ne risipim în vacarmul zilnic, ne prefacem că nu vedem ce se întâmplă, ne iluzionăm, ne amânăm convertirea. Credința autentică ne va inspira cum să luptăm, cum să deosebim lumina de umbră, adevărul de eroare, vremelnicia de eternitate și realitatea de himeră.

Toate cele bune!