Economia județului s-a subțiat binișor; odata cu ea și veniturile și nivelul de trai

Seria de trei episoade începuta ieri care ilustreaza transformarea Salajului în cei 26 de ani scurși de la revoluție continua azi prin prezentarea marilor schimbari economice, dupa ce în ediția de ieri am publicat pe baza datelor statistice transformarile din perspectiva sociala. Mâine vom avea parcursul politic al Salajului în perioada începuta odata cu înlaturarea regimului comunist.

S-au împuținat și salariații și salariile

O constatare trista este faptul ca de la revoluție s-a împuținat cu 45 la suta numarul salariaților din județul Salaj. Aproape aceeași situație și în cazul salariilor.
În anul 1990, în Salaj aveau un loc de munca 78.215 persoane. Astazi, doar 43.715 salajeni mai au un loc de munca. Lipsa unui loc de munca a dus și la creșterea șomajului.
Dar cea mai trista constatare este ca unul din trei salajeni este pensionar. Daca în 1990 Salajul avea 45.230 de pensionari, astazi numarul pensionarilor a ajuns la 65.718 persoane. Cu alte cuvinte, în 1990 aveam un pensionar la 1,7 salariați, iar azi avem 1,5 pensionari la un salariat.

Industria Salajului a pierdut 26.000 de muncitori; a crescut în schimb cu 400 la suta numarul angajaților în administrație

Cel mai afectat sector economic a fost industria. Daca în anul 1990 în îndeprinderile salajene aveau un loc de munca 40.158 de salajeni, astazi în industrie mai lucreaza doar 14.634, cu 26.000 de salajeni mai puțin.
Și în agricultura pierderea a fost mare. Daca în 1990, în agricultura munceau 6.236 de salajeni, astazi își mai gasesc un loc de munca în agricultura doar 1.180 de salajeni.
S-au înregistrat și creșteri ale angajaților, spre exemplu în domeniul construcțiilor. Daca în 1990 doar 4.253 de salajeni lucrau în domeniul construcțiilor, astazi în construcții lucreaza 14.634 de salajeni, adica cu 10.000 de muncitori mai mult.
Creștere semnificativa este și în administrația publica, unde birocrația este la ea acasa. Daca în 1990 doar 790 de salajeni aveau un serviciu în administrație, astazi și-au gasit un loc de munca în administrația publica nu mai puțin de 3.812 salajeni.
O creștere ușoara se înregistreaza și în numarul de angajați din domeniul sanitar. Daca în 1990 munceau în domeniul sanitar un numar de 3.088 de salajeni, astazi lucreaza 3.760 de salajeni.

Unde sunt salariile și pensiile de altadata?

Salajenii câștiga în medie cu 25 la suta mai puțin decât restul țarii. Câștigul mediu net lunar în 2014 era de 1.327 de lei, în timp ce în 1990 era de 3.329 de lei vechi (ROL).
Domeniile în care se câștiga „bine” au ramas aceleași, administrație – unde salariul este din bugetul de stat; industrie și agricultura.
În 1990, cel mai prost câștigau salajenii care munceau la uniuni, asociații sau culte. Aceștia erau remunerați cu 962 de lei vechi lunar. Astazi, cel mai prost se câștiga în domeniul tranzacțiilor imobiliare, unde un simplu angajat câștiga 737 de lei (în acest segment lucreaza doar 83 de salajeni).
Nici cu pensia medie nu ne putem mândri. Un pensionar salajean care a lucrat în domeniul agriculturii sau vechiul CAP (Coperativa Agricola) are o pensie medie de 344 de lei, iar un pensionar care a prestat alte munci are o pensie medie de 766 de lei.

Industria s-a privatizat în totalitate

Înteprinderile industriale pe care Salajul le-a moștenit de la regimul comunist au fost privatizate rând pe rând. “n 1990 aveam în Salaj 33 de înteprinderi de stat și cooperatiste. “n 2014, datele statistice arata ca aveam 4.570 de unitați locale de industrie, construcții și comerț. Din cele 4.570 de unitați, doar 18 mai sunt cu capital majoritar de stat, iar 4.552 au capital majoritar privat.
Zalaul a moștenit înteprinderi de succes. Printre ele amintim Fabrica de anvelope, care s-a transformat ulterior în Michelin; Înteprinderea de prelucrare a lemnului – transformata în Stejarul; Înteprinderea de produse ceramice – transformata în Cemacon; Înteprinderea de Conductori Electrici Emailați – transformata în Cuprom (tocmai a dat faliment); Înteprinderea de Țevi – transformata în Tenaris Silcotub; Înteprinderea de Armaturi Industriale din Fonta și Oțel.
Daca unele privatizari au adus un plus economic Zalaului, cum este Tenaris Silcotub și Michelin, altele s-au soldat cu pierderea a mii de locuri de munca.

Cuprom și Armatura sunt modele de dezastru economic

Fabrica de conductori emailați de cupru din Zalau (Cuprom în ultima faza) a intrat în faliment în primavara acestui an, odata cu SC Cuprom SA, societatea mama care deținea fabrica. Magistrații Tribunalului București au decis sa admita cererea creditorilor societați, BCR și Bancpost, care solicitau de mai mulți ani intrarea în faliment. Asta în timp ce un alt creditor din Cipru, Alabastra Mining, a cerut salvarea fabricii printr-o noua organizare judiciara. Compania de Cablu Electric Laminat a fost fondata în anul 1972 la Zalau cu activitate de producere a conductorilor emailați din cupru. Era cea mai mare fabrica de profil din țara stop_coloana și una dintre cele mai mari din Europa. Aici și-au gasit un loc de munca aproximativ 2.300 de salajeni. Aici se fabrica sârma de cupru cu dimensiuni de grosime cuprinse între 0,1 mm și 2 mm. Cele mai multe unitați de bobinat motoare electrice din țara se aprovizionau de aici cu sârma din cupru. La nivel de județ, Elcond era a doua unitate industriala, dupa „Armatura”, care înghițea mare parte din forța de munca a Salajului.
Armatura Zalau, cea mai mare fabrica din judet, a ajuns de la 7.200 de angajati în 1990, la 363 în prezent, adica la cinci la suta. IAIFO SA era cândva cea mai mare fabrica din judetul Salaj, fiind unul din marii producatori de robineti industriali. Acum, cei 363 de angajati stau cu frica concedierii, dupa ce KMG International, cei care detin întreprinderea, a anuntat în luna septembrie a anului 2014 ca societatea va fi scoasa la vânzare. Multi dintre angajati mai au putin pâna la pensionare. Daca vor fi disponibilizati, au dreptul la cinci salarii compensatorii, conform contractului colectiv de munca. Reprezentatii KMG International îi linistesc, subliniind ca nu vor fi disponibilizari de personal.

Agricultura salajeana s-a dus pe apa sâmbetei

Agricultura salajeana nu mai este nici pe departe ce a fost. În ce privește suprafețele agricole, diferențele nu sunt mari. Daca în 1990 suprafața agricola era de 239.217 hectare, în 2014 suprafața agricola era de 238.950. Suprafața arabila în 1990 era de 124.712 hectare în timp ce în 2014 era de 120.559 hectare. În 1990 aveam 77.040 de hectare de pașune, din care în 2014 a mai ramas doar 74.340 de hectare. S-a redus mult însa suprafața viilor. Daca în 1990 viile reprezentau 3.212 hectare, în 2014 reprezinta doar 2.529 de hectare. O situație mult mai grava se înregistreaza și în cazul livezilor. În 1990 erau 7.281 de hectare de livezi, iar în 2014 au ramas doar 4.863 de hectare de livezi.
Au disparut și 600 de hectare de padure. Daca în 1990 aveam 106.974 de hectare de paduri și terenuri cu vegetație forestiera, în 2014 mai erau doar 106.336 de hectare.
S-au înmulțit însa zonele de ape și balți. Daca în 1990 acestea însumau 5.382 de hectare, în 2014 însumau 5.797 de hectare.
Daca suprafața disponibila pentru agricultura este aproximativ aceeași ca în 1990, dezastrul din acest domeniu devine vizibil când vorbim de suprafețele cultivate.
Daca în 1990 suprafața cultivata era de 123.608 hectare, aceasta s-a redus în 2014 cu 50 la suta, atingând totalul de 68.456 de hectare. Cel mai mult a decazut cultura de cereale, mai ales de grâu. În 1990 cultivam în Salaj 80.197 de hectare de cereale, din care 30.170 erau cu grâu. Dupa 24 de ani, în 2014 mai cultivam doar 36.219 hectare de cereale, din care doar 5.570 de hectare de grâu.
Daca în 1990 producția de cereale era de 182.792 de tone, în 2014 se mai produceau doar 126.270 de tone de cereale. Singurele domenii unde sunt semne de revenire sunt în cultivarea cartofilor și a florii soarelui. Daca în 1990 se produceau doar 962 tone de floarea soarelui, în 2014 se produc 4.679 de tone de semnițe de floarea soarelui. Cartofii produși în 1990 însumau 63.458 de tone, în timp ce în 2014 s-au produs 93.104 tone de cartofi.
În 1990 se foloseau 10.492 de tone de îngrașaminte chimice, în timp ce în 2014 se mai foloseau doar 2.717 tone de îngrașaminte chimice. În 1990 se utilizau 623.433 tone de îngrașaminte naturale, în timp ce în 2014 se mai foloseau doar 279.600 de tone de îngrașaminte naturale.

A disparut șeptelul

Efectivul de bovine în 1990 era de 108.700 capete în timp ce în 2014 efectivul numara doar 27.609 capete. În 1990 erau 123.300 de capete de porcine, în timp ce în 2014 mai erau doar 79.964 de capete. Efectivele de ovine și caprine au ramas în schimb la cote aproape identice – aveam 240.300 de capete de ovine în 1990, iar în 2014 mai aveam 215.277 capete ovine.
Singura creștere în zootehnia salajeana o reprezinta familiile de albine. Daca în 1990 erau 21.800 de familii de albine, în 2014 sunt 43.630 de familii de albine.
S-a înjumatațit și producția de carne. Daca în 1990 producția de carne era de 28,6 de mii de tone, în 2014 este de doar 14,3 mii de tone. A scazut și producția de lapte. Daca în 1990 se produceau 867,1 mii de hectolitrii, în 2014 se mai produceau doar 759 de mii de hectolitri de lapte.
Un fapt îmbucurator este ca salajenii planteaza mai mulți pomi fructiferi. Daca în 1990 erau plantați doar 1.974.530 de pomi fructiferi, în 2014 erau plantați 3.240.709 pomi fructiferi. Cei mai mulți pomi fructiferi plantați în aceasta perioada au fost prunii (812.721 în 1990; 1.780.089 în 2014) și nucii (14.895 în 1990; 83.940 în 2014). Dar salajenii au renunțat sa mai planteze piersici. Daca în 1990 erau plantați 72.032 de piersici, în 2014 mai erau doar 35.358 de piersici.