Chiar dacă se afirmă că-i „grea” carnea de porc, „nu e pasăre ca porcul”, zice mucalit romanul.
In nici o perioadă a anului, nici măcar cand vorbim despre pesta porcină -deşi animalul care i-a dat numele nu are legătură cu gripa asta nouă – nu vorbim ca acum, in pragul Sărbătorilor de iarnă despre porc. Unii il cresc in gospodării, alţii caută să cumpere carne din ceafa sau pulpa lui de la supermarket nepăsandu-le de criză. Se afirmă că e grea carnea lui, că face rău organismului, că măreşte colesterolul, că e mai bună cea de peşte, dar cel puţin cand vine Crăciunul guiţătorul este la mare căutare. In afară de cei cu ifose, care de Crăciun găsesc cu cale să pună pe masă fructe de mare -că aşa e „cool” – tot romanul incinge de sărbători o friptură ca la mama acasă cu carne de porc.
S-a cam pierdut tradiţia
In ultima vreme, statistica ne arată că numărul porcilor din gospodăriile populaţiei a scăzut semnificativ. Numărul porcilor destinaţi sacrificării. In schimb pe ansamblu numărul porcilor se menţine constant, datorită fermelor de suine care s-au infiinţat şi dezvoltat in ultimii ani. Pană mai ieri in targurile de ţară accesul porcilor era interzis datorită pestei porcine. Pesta a fost eradicată, dar comerţul cu suine nu-i atat de infloritor ca altădată. Pe vremuri, in satele noastre, familia care nu tăia porc de Crăciun era considerată săracă rău de tot, de unde şi vorba „Sunt atat de colduşi că nici porc de Crăciun nu au”. Lucrurile s-au schimbat. Populaţia satelor este imbă-tranită. S-a cam pierdut tradiţia. Un porc de 100 de kilograme necesită in mod natural hrană şi ingrijire aproape un an de zile. Şi apoi unei familii formate din două persoane un guiţător de asemenea greutate iar prisosi.
Porcul crescut de părinţi la ţară este mai bun decat porcul polonez
Vorbeam zilele trecute cu Maria Mastan o septuagenară din Mesteacăn, care spunea că n-a mai tăiat porc de Crăciun de vreo 9 ani. E singură şi n-ar avea ce face cu atata carne. In schimb a crescut doi guiţători, pană la vreo 130 de kilograme fiecare, şi acum de Crăciun nădăj-duieşte să facă bani buni pe ei. Cată carne ii trebuie ei, o cumpără de la ABC-ul din Almaş. Familia Abraham Isai şi Ludovica din Ciglean cresc in fiecare an un porc pentru cei doi copii de la Bucureşti. Vin de Crăciun pruncii şi intr-un ritual arhaic il pun pe bietul porc pe altarul carnaţilor şi al şuncii şi al jumărilor. Nu vor carcase poloneze din magazinele bucureştene, preferă porcul crescut de părinţi.
Asomarea, o poveste uitată In anii trecuţi, prin postul Crăciunului, umbla zvonul amenzilor usturătoare pentru cei care nu-şi asomează porcul inainte de sacrificare. Zice-se că aşa impun normele europene. A fost un foc de paie. Gospodarii care işi sacrifică guiţătorii n-au nici posobilităţi nici timp de a „adormi” porcul inainte de a-i infige lama cuţitului in gatlej. Cum in urma degustării din carnea necontrolată mulţi semeni de ai noştri in această peri-oadă s-au imbolnăvit de trichineloză Direcţia Sanitară Veterinară recomandă tuturor celor care sacrifică porcul să ducă probă medicului veterinar pentru a depista eventualele larve de Trichinella. In această perioadă se intalnesc prin satele sălăjene, şi nu numai, vanzători de porci de ocazie. DSV recomandă cetăţenilor să evite astfel de tranzacţii pentru că majoritate comercianţilor nu deţin certificat de sănătate a animalelor, sau prezintă certificate falsificate.
Preţuri in funcţie de greutate
Chiar dacă am intrat in zona de pregătiri febrile pentru Crăciun şi se aştepta ca preţul guiţătorilor pentru sacrificare să explodeze, nu s-a intamplat nimic din asta. La targurile de ţară din Jibou, Crasna şi Nuşfalău, preţul porcilor intre 100-120 de kilograme era de 7 lei pe kilogram viu. Porcii trecuţi peste 130 de kilograme s-au vandut cu 6,5 de lei kilogramul viu, iar suinele peste 200 de kilograme chiar cu 6 lei kilogramul viu. Preţul guiţătorilor din ladă variază intre 150-300 de lei bucata, in funcţie de varstă şi mărime. La anul pe vremea asta va fi randul lor să urce pe altar.

Post Views: 44