Aflandu-ma in masina, ascultam cu ceva vreme in urma, o emisiune la radio unde interlocutorul incerca sa propuna cateva masuri de relansare a agriculturii, propuneri prin care aceasta ramura a economiei ar putea sa devina salvatoarea Romaniei, cel putin in contextul crizei economice mondiale actuale. Ma doare sufletul cand vad ca solutii venite de la oameni care fac ceva concret ar putea sa salveze in al doisprezecelea ceas ceva de care avem absoluta nevoie, raman doar inregistrate pe banda. E timpul sa trecem la fapte, sa ne ocupam cu totii de viitorul nostru si al urmasilor nostri si nu sa asteptam pe altii sa spuna ce e bine de facut. Mai mult ca sigur o fac, in primul rand, in interesul lor.
Cred ca ar trebui sa inlocuim talkshow-urile cu exemple concrete de oameni care au reusit sa faca ceva cu ajutorul mintii lor. E timpul sa ne gandim si la ziua de maine, sa trecem in fine, de la actiuni pompieristice la strategii pe termen mediu si lung. Si asta nu numai in agricultura. E vremea, asadar, sa punem la teaba mintile luminate ale romanilor care de cele mai multe ori au fost marginalizati, siliti sa ia drumul pribegiei. Ar trebui sa facem totul sa reimportam materia cenusie risipita pe aiurea. Si mai ales sa o folosim pe cea care inca o mai avem aici, acasa.