Au inceput romanii sa faca bancuri tari pe seama crizei, a guvernului si a lui Boc. Pana acum, poate pentru ca era prea ocupata, lumea nu a avut timp de glume. Ori nu i-a venit inspiratia. Adica, necazul. In epoca de aur, cand supararile erau garla si ale tuturor, bancurile se plamadeau la coada la carne, in inghesuiala de pe scara autobuzului care venea din ora-n ora, ori la apusul soarelui cand se lua curentul. Glumele cu Ceausestii spuse cu usa si fereastra inchisa, savurate ca trufandalele, erau cel mai bun mijloc de a-i rasufla pe romani. Dupa Revolutie, insa, desi eram stapani si democrati ne-am inghitit limba, mestecand doar din timp in timp glumite de doi bani, parca si ele de import. In rastimpul ultimelor doua decenii romanii nemaiavand aceleasi griji, doar sporadic au faurit bancuri fara insa a le da savoarea din trecut. De trei-patru zile, parca treziti dintr-un somn lung, ne-am adus aminte de acest „sport”. De ce? Pentru ca din nou necazul e al intregului popor si tot ca pe vremea lui Ceausescu, povara e greu de dus. Nici pana mai ieri nu ne-a fost grozav de bine, dar acum cei de la putere au facut-o lata. Romanii sunt din nou cu bolovanul legat de gat. Scad pensiile, care si asa nu ajungeau si nu se pot compara cu ale vecinilor europeni. Scade salariul, somajul, alocatia. Se inmultesc si se inventeaza taxe noi. Cu buzunarele goale, cu datorii, cu copii pentru care parintii nu intrevad nici un viitor, romanii la marginea prapastiei, aproape de ultimul salt mai au putere sa rada si sa scorneasca: „Fie painea cat de rea, tot va luam un sfert din ea” ori „Cum bate criza la usa? Boc, Boc, Boc”. Noroc, la cate au inventat sa ne ia guvernantii, ca nu s-au gandit sa ne impoziteze si bancurile.

Post Views: 61