Priveam zilele trecute sutele, poate miile de produse alimentare de tot felul şi din toată lumea inghesuite in rafturile magazinelor asupra cărora năvăleau, pur şi simplu, cam tot ataţia cumpărători pe oră. Mă gandeam şi nu inţelegeam ce se petrece cu lumea asta intrată parcă in frigurile temerii pentru ziua de maine. Mare şi continuă imbulzeală. Ce mult aş fi vrut să-i văd interesaţi şi de calitatea a ceea ce cumpără, pentru că, din nefericire prea puţini sunt cei ce pun pe piaţă produse sănătoase. Vin Sărbătorile de iarnă, cu siguranţă cele mai frumoase şi aşteptate din an. Mă intreb, caţi mai ştiu de obiceiuri, datini specifice neamului din care facem parte, sau cat şi mai ales ce pun pe masă de Crăciun şi Anul Nou? Sau caţi mai ştiu de minunatele colinde? Copiii află despre ele de la bunici, cele mai multe fiind acum inlocuite de preocupări moderne; calculator de la trei ani – o adevărată tendinţă de robotizare a tinerelor generaţii, cluburi şi discoteci de la doisprezece ani, nebunii cu iz penal de la optsprezece.
Tare ne-ar fi de folos o curăţire a sufletelor, a minţilor, o primenire a preocupărilor de valoare spirituală şi culturală. O revenire la ritmurile de viaţă de altădată, la obiceiurile şi ritualurile moşilor şi strămoşilor noştri, la porcul şi curcanul din bătătură, la vinul de buturugă şi painea din cuptorul cu lemne. Să căutăm şi să invăţăm din tainele vieţii de la ţară. Cu foc la sobă, cu porcul tăiat in ajun de Crăciun, carnaţi şi caldaboşi făcuţi ca la mama acasă. Cu şuncă afumată la fum de brad sau de stejar, carafa de vin, toate garnisite cu colinde şi cantece de petrecere specifice acestor sărbători. E frumos, nu-i aşa? Parcă mai frumos şi mai sănătos decat viaţa ancorată in supermarket-uri şi calculatoare. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Să iubim viaţa de la ţară, să respectăm Ţăranul şi alături de El să fim mai buni, mai voioşi, mai sănătoşi. Să dea Domnul!