In zilele din urma am auzit tot felul de istorioare, spuse, ba de premierul Boc, ba de presedintele Basescu, ba de omul cu gaura in talpa pantofilor. Toate istorioarele au acelasi subiect; o oarecare relaxare a ceea ce priveste polliticile de austeritate. De fapt e o cacialma, care cade bine politicienilor populisti din PDL, daca nu s-ar vorbi si de ghilotina disponibilizarilor. Trebuie sa se laude si ei cu ceva concret, cu atat mai mult cu cat 2012 este un an electoral. Pe de alta parte, realitatea de astazi este aceea ca nu are cum sa fie bine in Romania, daca romanilor le merge din ce in ce mai prost. Si numai cu declaratii politicianiste nu poti sa aburesti vreo zece milioane de cetateni cu drept de vot. Punem la socoteala si milionul lui Baconski, de care nu s-a interesat nimeni timp de aproape patru ani. Pe cealalta parte, Romania nu mai reprezinta un client serios, credibil, care sa beneficieze de clementa din partea FMI, incat sa-si permita politici concrete, proprii, atat sociale cat si financiare. Fiecare masura implica atingerea acestor zone, unde este un citat din discursurile celor de la FMI. Omul cu gaura in talpa pantofilor decreteaza, iar apoi premierul Boc este liber sa croseteze pe temele trasate de nemilosii bancheri care imprumuta visteria nationala, fara sa-si dea seama ca haraie cu drujba guvernamentala pe fragila craca a popularitatii pe care stau portocaliii. In timp ce Basescu si Boc canta cu intonatie dulce din operele lui Jeffrey Franks, opozitia ramane extrem de silentioasa, nereusind sa demonstreze, cu programe argumentate, ca ar reprezenta o alternativa la guvernarea portocalie. Oare chiar sa nu se priceapa ditamai sefii partidelor din opozitie sa exploateze in cele mai mici amanunte erodare totala si degringolada celor aflati acum la putere? Om trai si om vedea…