Redacția
Avem un pamant minunat, avem o tarina nascatoare de belsug si cu toate acestea abia ne ducem zilele, ne taram prin existenta,si intindem mana cersind un creitar de la straini. Agricultura romaneasca este in agonie. Si asta cam de aproape doua decenii. Leacuri nu se gasesc, si nici „doctori” priceputi ca sa o vindece. De fapt diagnosticul este cunoscut, dar nu se vrea. Diagnosticul ar suna cam asa: lipsa resurselor financiare generata de pretul scazut al produselor agricole, inexistenta pietelor de desfacere, concurenta neloiala a produselor din import, inputurile tot mai scumpe si mai ales lipsa sprijinului pe care statul ar trebui sa-l acorde acestei ramuri a economiei. Invocandu-se criza, agricultura a fost vaduvita de sume importante venite pana anul trecut ca sprijin din partea statului. Desi se promite cu surle si trambite, practic a disparut subventionarea la motorina, nu se mai acorda credit agricol pentru productie si, de asemenea, au disparut platile pentru culturile energetice (porumb, floarea soarelui, rapita), iar lista ar putea continua. Ultima lovitura pe care au primit-o cei ce irigau terenurile a fost faptul ca in acest an nu se mai subventioneaza pretul apei si al curentului electric. Singurul sprijin care se mai acorda este cel care vine din fondurile Uniunii Europene, plata unica pe suprafata si cap de animal.In aceste conditii, sprijinul statului se apropie de zero. Pentru a mai „drege busuiocul”, guvernantii fac promisiuni uitate chiar de a doua zi. Ministrul de resort a promis o subventie la ingrasa-mintele chimice. Si sa vedem consecinta; in cateva zile complexul amoniu-fosfat, de pilda, si-a triplat pretul. Promisiunea a ramas vorba goala. Toti cei care se plang de soarta agriculturii (si nu sunt putini) nu au solutii pentru a rezolva problemele grave cu care ne confruntam de 20 de ani. E bolnava rau agricultura!
Andreea Mureșan
