Zilele acestea se im-plinesc doua decenii de cand Romania a trecut la alt tip de organizare, mai exact de la socialism la capitalism. Dar ce s-a intamplat la noi in ultimii 20 de ani nu prea seamana cu capitalismul, pe care il invatam noi din manualele de economie, ci mai degraba cu o struto-camila specifica plaiului mioritic.Pentru prostul mers al societatii, majoritatea populatiei, patronatele, sindicatele dau vina pe institutiile statului. Brucan, spunea in primele zile de dupa evenimentele din ’89 ca doar peste 20 de ani am putea ajunge aproape de nivelul tarilor occidentale, analistii de azi spun ca ne mai trebuie 20 de ani de acum inainte ca sa ne revenim. Si cam au dreptate. Spun asta pentru ca in domeniul agriculturii, de pilda, statisticile ne arata ca Romania ar avea nevoie de 45 de ani pentru a ajunge la nivelul mediu al agriculturii din Uniunea Europeana. Din punct de vedere institutional ne-am trezit intrati in Uniunea Europeana si in NATO. Nu ne mai temem de dusmanii din exteriorul tarii. Putem pleca liberi in orice colt al lumii, putem vizita ce loc dorim, important este sa avem cu ce. In urma cu 20 de ani existau bani, dar nu aveai ce cumpara cu ei. Acum exista produse si servicii cu duiumul, dar… Daca in 1989 oamenii stateau la cozi la alimente, acum stau la ghiseele diferitelor institutii de stat, pentru a-si achita darile, la institutiile de credit pentru a-si plati ratele, la institutiile fortelor de munca pentru a-si gasi o slujba. Dupa 20 de ani, traim intr-o tara in care individul are multa libertate, dar foarte putina siguranta a zilei de maine, din punct de vedere al venitului si al locului de munca. Struto-camila noastra nu este capitalism fie si numai pentru faptul ca statul are mai multe drepturi decat cetatenii lui. Spe-cialistii, reprezentantii mediului de afaceri vad evolutia economiei si a individului in speta intr-o perspectiva sumbra. Si asta dupa 20 de ani de vise, de sperante. Si totusi tragem nadejdea ca aripile nu-s frante de tot.