Duminica Sfintei Cruci

(Duminica a III-a din Post – Marcu 8, 34-38)

Biserica ortodoxa în duminica a III-a din Postul Paștelui, 3 aprilie, cinstește pentru a doua oara într-un an „Sfânta Cruce”. Într-un manuscris de la Ierusalim din secolul XIII, praznuirea Crucii din a treia duminica a Postului Mare se intitula „Praznicul celei de a treia închinari a Crucii”. El completa sarbatoarea Înalțarii Sfintei Cruci din 14 septembrie, care celebreaza descoperirea sa de catre Sfânta Elena.

Sfântul Evanghelist Marcu ne relateaza cuvintele lui Hristos care sunt fundamentul acestei sarbatori: „Și chemând la Sine mulțimea, împreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voiește sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-și ia crucea și sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scapa. Caci ce-i folosește omului sa câștige lumea întreaga, daca-și pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, în schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și pacatos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatalui sau cu sfinții îngeri.”
„Lepadarea de sine” de care ne spune Mântuitorul Iisus Hristos se refera la lepadarea dorințelor egoiste sau malițioase care și-au facut cuib în sufletul nostru. Nu putem spune ca nu vedem acest lucru, mai ales azi când mulți ne axam doar pe câștiguri materiale, fizice și palpabile, și nu cautam sa îi ajutam și pe cei care au nevoie de noi. Desigur, e destul de greu azi sa-i separam pe cei care au într-adevar nevoie de ajutor, de cei care doar profita de disponibilitatea și bunavoința fiecaruia dintre noi. În acest caz cred ca cel mai bun raspuns ar fi ajutorul necondiționat și mai ales iubirea de aproape.
„Iubirea de sine”-pervertita prin caderea în pacat – s-a transformat în egoism. Totul consideram ca pentru noi înșine, stop_coloana nimic pentru alții, sa flamânzeasca, sa înseteze, sa fie goi, sa fie expuși la mii de probleme și nevoi, caci oricum pe noi nu ne afecteaza. Închis în cochilia sa ca un melc, se îngrijește doar de „E-ul” sau. Pe alții îi considera doar mijloace de exploatare sau inadaptați ai societații.
Aceasta iubire, care iese din limitele ei firești și întâlnește rautatea și patima, iubirea de placeri, iubirea de slava și iubirea de arginți, aceasta iubire nu merita sa se numeasca iubire, n-are nici o legatura cu învațatura și pilda lui Hristos, care și-a jertfit viața Sa pentru mântuirea lumii. Creștinul adevarat se rastignește, sufera și patimește pentru aproapele sau. Cel iubitor de sine și egoist rastignește pe alții. Așadar, nu pe omul pe care l-a creat Dumnezeu, ci de omul cu rautațile și patimile lui, este cel de care trebuie sa ne lepadam.
La Utrenie, Sfânta Cruce este scoasa în procesiune din Sfântul altar, este așezata în mijlocul bisericii spre închinare. La Sfânta Liturghie, Cântarea Trisaghionul: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara de Moarte miluiește-ne pe noi!” este înlocuit cu imnul „Crucii Tale ne închinam Stapâne și Sfânta Învierea Ta o laudam și o slavim!”.
Cinstirea Crucii Mântuitorului marcheaza înjumatațirea Postului Mare, perioada care conduce catre praznuirea Patimilor și Învierii lui Hristos. De aceea, atât duminica aceasta, cât și întreaga saptamâna care o urmeaza, sunt centrate pe închinarea și contemplarea Sfintei Cruci, de viața facatoare, a lui Hristos.