“Minunat este Dumnezeu intru sfintii sai” (Psalm 67, 36)
Prima duminica dupa Pogorarea Duhului Sfant este cea a tuturor sfintilor si asta pentru ca roadele harului Sfantului Duh se vad in primul rand prin dobandirea sfinteniei. Pomenirea lor se face in aceasta duminica pentru ca sfintii, prin vietile si virtutile lor minunate, sunt cele mai bune dovezi despre prezenta si lucrarea Duhului Sfant in Biserica cea adevarata a lui Hristos. O Biserica fara sfinti este ca o fantana fara apa, cao gradina fara flori. Sfintii sunt iubitii lui Dumnezeu si “prietenii Mantuitorului”, asa cum El insusi i-a numit (Ioan 15, 14), pentru ca au crezut in El fara sovaire, au marturisit numele Lui in lume si care, in locul celor trecatoare, au ales cele vesnice, in locul maririi omenesti, au suferit si s-au jertfit pentru Hristos, ridicandu-se la cea mai inalta treapta a desavarsirii morale.
Biserica a randuit ca la Duminica tuturor sfintilor sa se citeasca din Sfanta Evanghelie a lui Matei (10: 32-35, 37-38) cuvintele Mantuitorului, prin care arata rasplata celor ce il marturisesc si ii urmeaza Lui. “Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri, iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, care este in ceruri” (Matei 10, 32-34).
In aceasta Duminica a tuturor sfintilor poate ca e bine sa ne punem intrebarea: sunt oare numai unii chemati sa devina sfinti, sau suntem chemati toti? Porunca se afla in Sfanta Scriptura: “Fiti Sfinti” (I Petru 1, 16; Levitic 11, 14), tot asa cum o alta porunca expresa a Mantuitorului indeamna: “Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este” (Matei 5, 48).
Unii sfinti sunt cunoscuti cu numele, altii nu, dar toti sunt persoane care s-au adapat la “fantana Duhului Sfant”, ca, dupa aceea, printr-un mod de viata corespunzator exigentelor Duhului Sfant, sa devina ei insisi fantani de har. Har si daruri pe care semenii lor le-au vazut, le-au constatat, recunoscand in ei sfintenia, nu ca stare de exceptie, ci ca normalitate. Chemarea la sfintenie este chemarea la fericirea noastra. Ea este posibila pentru fiecare crestin, care, in Sfantul Botez a primit arvuna mantuirii, prin harul Duhului Sfant. Ea este necesara pentru orice om care doreste sa traiasca o viata vrednica de om si de crestin, de folos pentru el, mai intai, apoi pentru cei din jurul sau. Un om cu viata sfanta este o binefacere pentru cei in mijlocul carora traieste, pentru familie, pentru Bioserica, pentru societate.
Sa nu socotim sfintenia vietii ca un varf de munte cu neptutinta de a-l urca, ci sa ne apropiem cu incredere, cu ajutorul harului si vom vedea cat este de bun Dumnezeu. Sa nu ne lasam rapiti de urgiile si pacatele lumii, ci sa luam pilda de la Sfintii Parinti pe care ii praznuim astazi si, intr-un glas si cu o inima, sa strigam: “Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, mantuieste-ne pe noi. Amin”

Post Views: 85