Făgăduit de Dumnezeu ca “Izbăvitor şi Răscumpărător al neamului omenesc”, Mântuitorul Iisus Hristos a fost propovăduit de prooroci, dar a fost totodată preînchipuit în multe împrejurări din viaţa poporului evreu. Una dintre aceste împrejurări din Vechiul Testament, în care Îl vedem pe Mântuitorul închipuit într-o imagine tainică, este şi aceea la care se referă cuvîntul: “Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul OmuluiÎIoan 3 14). Să stăruim puţin asupra acestei împrejurări din viaţa poprului evreu şi să vedem care este legătura tainică dintre şarpele înălţat de Moise în pustie şi înălţarea pe cruce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. ştim că de la ieşirea poporului evreu din robia egipteană şi până la intrarea în ţara Făgăduită, viaţa acestui popor se împleteşte la tot pasul cu minunile săvârşite de Dumnezeu, dar poporul s-a arătat mereu nerecunoscător şi cârtitor. Astfel, citim că într-o împrejurare grea, “grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu-i nici pâine, nici apă, şi sufletul nostru s-a scârbit de această hrană netrebnică”. Drept pedeapsă, Dumnezeu a trimis asupra poporului evreu mulţime de şerpi veninoşi, care năpustindu-se asupra oamenilor şi muşcându-i au făcut ca mulţime multă de popor să piară. Poporul a înţeles că a greşit, cârtind împotriva Domnului şi a trimisului Său, aleargă iar la Moise, zicându-i: “Noi am păcătuit cînd am vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta. Roagă-te lui Dumnezeu, ca să îndepărteze de la noi şerpii”. Moise îi ascultă şi se roagă Domnului pentru popor, iar Domnul zice către Moise: “Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat,care se va uita la el, va trăi”. Moise a împlinit cuvântul Domnului; stop_coloana a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp, şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia” ( vezi Numeri cap21,vres.5-9). Cei muşcaţi de serpi şi-au găsit în felul acesta izbăvirea. Mila şi îndurarea lui Dumnezeu s-au arătat din nou mai puternice decât răutatea şi nerecunoştinţa oamenilor. Iar şarpele de aramă, înălţat de Moise în pustie, a rămas pentru totdeauna o figură, un simbol al Mântuitorului Hristos, care la “plinirea vremii” avea să vină în lume şi să Se răstignească pe cruce pentru împăcarea definitivă a omului cu Dumnezeu şi pentru izbăvirea pentru totdeauna a celor ce vor privi cu credinţă la jertfa Lui pe cruce, de muşcăturile cele înveninate ale şarpelui, adică de păcate. Căci ce altceva sunt păcatele, dacă nu muşcături pline de venin ale diavolului, lăsat să se apropie de sufletele noastre, pentru ca să strecoare în ele veninul său otrăvitor, punându-ne în primejdie mântuirea? După cum evreii erau nimiciţi în pustie de şerpii veninoşi, tot astfel lumea a continuat şi continuă să fie nimicită de muşcăturile cele înveninate ale păcatului. Dar în pustiul acesta trist al vieţii de păcat, cine ajunge să simtă durerile muşcăturilor înveninate, trebuie să privească cu credinţă la jertfa Domnului şi să cadă umilit şi cu inima zdrobită la picioarele crucii Lui, pentru ca să capete izbăvirea şi, schimbându-şi cu totul felul de viaţă de mai înainte, să devină un om nou, tranformându-se din fiu al veacului acestuia în fiu al împărăţiei celei veşnice a lui Dumnezeu.

Post Views: 80