Duminica după Botezul Domnului

Domnul începe propovăduirea vestei cele bune a mântuiri în Galileea. Nu o începe nici în Betleem, unde s-a născut, nici în Ierusalim, unde era locul de propovăduire a proorocilor, nici la râul Iordan, unde propovăduia Ioan. De ce a ales ţinutul Galileii şi oraşul Capernaum? Pentru că El a venit să fie în lume lumină, a venit să aducă lumina adevărului pentru toţi oameni. Ori în acea vreme- spune Scriptura- poporul galileean “stătea în întuneric şi în latura şi umbra morţii” şi aici era “Galileea neamurilor”. Poporul din Galileea –iudei, galileeni, sirieni, fenicieni şi alte neamuri ale orientului care se aflau în acest ţinut- nu cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu şi se aflau într-o decădere morală. Sufletul lor era răvăşit de patimi, încât se aflau în ,,latura şi umbra morţii”. Domnul Îşi începe activitatea aici pentru ca să arate că El a venit pentru toate neamurile şi că fiecare popor este chemat la mântuire. Prin venirea Sa aici, avea să împlinească proorocia lui Isaia care spunea că ţinutul Zabulonului şi Neftalimului “se va umplea de slavă” (Isaia 8, 27) şi “va străluci lumină mare peste popor”(Isaia 9,1). Ce le vesteşte? Ne-am fi aşteptat ca Iisus să vestească mai întâi dumnezeirea Sa şi scopul venirii Sale în lume, ori să vorbească despre credinţa în Dumnezeu. Dar, nimic din toate acestea! Cuvântul cu care El răscolea mulţimile şi le atrăgea la El, a fost ca şi cel a lui Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4,17). Măntuitorul vestea deci mulţimilor apropierea, sosirea, începutul împărăţiei cerurilor sau Împărăţia lui Dumnezeu. O singură condiţie pune Mântuitorul pentru ca cineva să fie vrednic de a întra, în această împărăţie: pregătirea sufletească necesară, schimbarea felului de a fi, regretul pentru păcatele făcute, într-un cuvânt POCĂINŢA stop_coloana “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Ce păcat însă, că răscolitoarele cuvinte ale Domnului au fost şi sunt greşit înţelese de unii creştini, care s-au lăsat atraşi în afara Sfintei Biserici cu făgăduieli înşelătoare că numai aşa se vor mântui, dacă se pocăiesc. Adevărata credinţă în Iisus Hristos este una singură: “Este un Domn, o credinţă, un botez”( Efeseni 4,5) şi s-a dat “odata pentru totdeauna”(Iuda 1,3).
Iisus Hristos a vestit Evanghelia Sa poporului ales, iar Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor legitimi au vestit evreilor, dar şi “la toate neamurile”(Matei 28-19). Ce a spus Hristos? “POCĂIŢI-VĂ şi CREDEŢI în EVANGHELIE”(Marcu 1-15). Toţi care au primit învăţătura lui Hristos–fie că au fost evrei, fie că au fost păgâni (neamuri)– s-au numit “creştini”(cf. Fap. Ap.11,26). Aceştia au crezut în Evanghelie, au părăsit viaţa lor cea deşartă lăsată de la părinţi” (1 Petru 1,18), şi prin botezul în numele lui Iisus Hristos au devenit creştini. Ei nu mai trebuie să se întoarcă, aşa cum sunt îndemnaţi uneori, ci, doar să ţină drumul pe care şi l-au ales. Dacă au păcătuit trebuie să părăsească păcătul, şi nu credinţa sau biserica: “Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi fapte bune. Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora”(Evrei 10, 24-25).