Duminica orbului din nastere
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, trecand prin fata templului din Ierusalim, acolo unde El rostise cu putin timp inainte cateva cuvantari prin care El isi afirma dumnezeirea Sa, vede un om bolnav. Acesta sedea in fata templului cersind mila oamenilor, deoarece era orb din nastere. Ce este mai rau si infricosator decat sa nu poti vedea frumusetile acestei lumi care ne inconjoara, create de Dumnezeu, iar pe semenul tau ca frate al aceluiasi Tata Creator.
Ucenicii vazandu-l pe cel bolnav, L-au intrebat pe Hristos: “Invatatorule, cine a pacutit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Mantuitorul le raspunde: “Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu” (Ioan 9, 2-3).
In epistola Sfantului Apostol Pavel catre Romani se spune: “plata pacatului este moartea” (6, 23) si adevarat este. Dar din raspunsul dat de Mantuitorul observam ca nu toate bolile trupesti sunt o consecinta a pacatelor. Unele incercari sunt lasate de catre Dumnezeu tocmai pentru ca sa-Si arate puterea si slava Sa.
De multe ori, orbiti fiind de patimi si pacate, cand suntem pedepsiti ne intrebam: “oare cu ce am gresit inaintea lui Dumnezeu si de ce am fost pedepsit asa de rau?” Nimeni nu poate sa ne raspunda mai explicit decat Sfanta Scriptura. Dumnezeu ingaduie sa vina peste fircare dintre noi incercari si pedepse din doua motive: 1.Din pricina pacatelor cu care noi L-am suparat si maniat pe Dumnezeu; 2.Incercarea credintei noastre: “Dumnezeu, pe cel pe care-L iubeste, il cearta si mustra pe tot fiul ce vine in lume” (ex. dreptul Iov si orbul din aceasta duminica).
Orbului din aceasta Evanghelie ii este incercata si credinta, dupa ce a fost vindecat, rostind la sfarsit: “cred, Doamne. Si s-a inchinat Lui” (Ioan 9, 38). Astfel, observam ca in urma vindecarii celui bolnav, acesta isi marturiseste credinta in Dumnezeu. Noi, de multe ori, primim vindecare trupeasca si sufleteasca de la Dumnezeu si, nu de putine ori, uitam sa ne marturisim credinta prin fapte, fiindca stim ca credinta fara fapte este moarta.
“Lumina a lumii sunt”, ne spune Mantuitorul la Ioan 9, 5. Asadar, trebuie sa calatorim cu Hristos, lumina lumii, “Soarele dreptatii”. “Lumina lui Hristos lumineaza tuturor”. Si noua sa ne lumineze viata, sufletul si inima. Hristos, lumina lumii, sa ne ridice din lumea cea intunecata a pacatelor si sa ne arate calea cea plina de lumina care duce spre raiul mantuirii. Credinta, faptele bune si harul lui Dumnezeu ne aduc negresit mantuirea si aici si-n vesnicie.

Post Views: 71