Duminica a saptea dupa Pasti

Duminica a saptea dupa Sf. Pasti poarta numele de Duminica Sf. Parinti de la Niceea, adica a celor 318 episcopi care s-au adunat la Niceea, în anul 325 d.Hr, prin grija împaratului Constantin cel Mare si au participat la Sinodul I Ecumenic. Sf. Biserica a rânduit ca în aceasta Duminica sa se citeasca din Sfânta Evanghelie textul care este îndeobste cunoscut ca „Rugaciunea arhiereasca a Mântuitorului”, rostita de Domnul într-un moment de o însemnatate unica, înainte de preamarirea Sa prin patimi, moarte si înviere. În aceasta cutremuratoare rugacine, Domnul se roaga pentru Sine, dar si pentru ucenicii Sai si pentru toti cei care vor crede în El prin cuvântul lor, ca si unii si ceilalti, „toti sa fie una”. Desi Domnul cunostea prea bine nestatornicia firii omenesti înclinata spre egoism, ura si dezbinare, totusi s-a rugat ca ucenicii Sai sa fie una si a proorocit ca pâna la sfârsit va fi „o turma si un pastor”. Asteptarea acestei nadejdi contrasteaza cu ceea ce constatam astazi. Ceea ce n-au reusit si nu au îndraznit sa faca rastignitorii Sai pe Golgota, adica sa rupa în bucati camasa lui Hristos, ci, sub puterea vechii profetii, au tras la sorti a cui sa fie, au facut crestinii care au sfâsiat- nu camasa, ci însusi trupul cel tainic al lui Hristos, Biserica. O astfel de sfâsiere ameninta Biserica Crestina la începutul secolului al patrulea, prin ereticul Arie din Alexandria, care învata ca Iisus Hristos ar fi fost numai o faptura a Tatalui, o fiinta superioara oamenilor, cea mai aleasa creatura a lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu adevarat. Pentru a pune capat acestor rataciri, la chemarea împaratului Constantin cel Mare, s-au întrunit la Niceea episcopii din toata lumea, fara deosebire de neam si limba. Sfintii Parinti adunati în numar de 318 au examinat învatatura lui Arie si au constatat ca ea contrazice Sfintele Scripturi si predaniile adevarate, de aceea au osândit învatatura aceasta si pe autorul ei. Învatatura cea adevarata a fost cuprinsa, ca o sinteza- în primele sapte articole din Simbolul credintei. Redactarea si închegarea definitiva a simbolului credintei I se atribuie Sf. Atanasie cel Mare, care prin întelepciunea si austeritatea vietii lui si-a câstigat un mare prestigiu în fata Sfintilor Parinti adunati la acest sinod. La sinodul din Niceea alaturi de Sf.Atanasie cel Mare au mai participat multi alti episcopi dupa cum am amintit, iar acestia nu straluceau numai prin eruditia lor. Nu erau doar teoreticieni, ci mari traitori si marturisitori ai lui Hristos si ai învataturii Sale, erau sfinti si mucenici. Amintim doar câteva astfel de nume: Pafnutie din Tebaida de Sus, care avea numai un ochi fiindca celalalt îi fusese scos de pagâni; Paul din Neocezareea, caruia i s-au taiat amândoua mâinile; unul caruia i s-a. smuls limba spre nu mai putea marturisi pe Hristos; erau oameni sfinti-facatori de minuni ca Iacob din Nisibi, Sf. Nicolae din Mira Lichiei si multi alti traitori si marturisitori. Se cuvine sa admiram faptele acestea ale Sf. Parinti, curajul si îndrazneala lor de a rabda necazurile de tot felul la care au fost expusi si sa încercam sa le urmam pilda.