Duminica a-2-a dupa Rusalii (a Sfintilor Romani)

Acum, la Duminica a-2-a dupa Rusalii-cand Sfanta Biserica face pomenirea Sfintilor Romani, îndraznim sa citam cuvintele din Duminica Tuturor Sfintilor: „Cel ce iubeste pe tata ori pe mama, pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10,37), la care le adaugam si pe cele de la Luca 14,26: „Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama sa si pe femeie si pe copil si pe frati si pe surori, chiar si viata sa însasi, nu poate sa fie ucenicul Meu”.Trebuie însa sa recunoastem ca toti putem sa rostim: „Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte?” (Ioan 6,60) Altii vor zice: Este cu putinta ca Domnul nostru Iisus Hristos cel Bun, Bland si Milostiv, Domnul Care întotdeauna ne-a propovaduit iubirea, Care e Însusi Dumnezeu-Iubire, sa fi rostit astfel de cuvinte? Se poate oare ca Acelea a Carui învatatura da iubirea drept pivot al lumii si esenta a credintei, dintr-odata si în modul cel mai neasteptat ne predica ura, ne îndeamna sa uram si sa vrajmasim? si înca pe cine? Pe parinti, pe sotie, pe fii, pe frati si surori, pe noi însine. Textele acestea nu trebuiesc talmacite si întelese dupa înfatisarea lor strict literala. Întelesul adanc si ziditor al acestor texte nu poate fi decat în conformitate cu învatatura crestina: Se cuvine a ne iubi sotia, parintii, copiii, fratii, surorile, a ne iubi pe noi însine(a urî doar pacatul), dar în momentele grave si hotaratoare ale vietii, cand se pune problema de a da pe fata cine suntem si ce credem, la nevoie sau la o adica, ei toti- sotia, copiii, parintii,fratii, surorile – nu trebuie sa ne fie piedica pentru marturisirea cu glas puternic si înalt a lui Hristos. Adevaratul crestin trebuie sa spuna: desi am sotie, copii, parinti, frati, surori, pe nimeni altcineva nu iubesc mai mult decat pe Hristos. Îmi iubesc familia, rudeniile,viata mea, dar stabilesc o ierarhie, în primul rand Îl asez pe Hristos, iar pentru dragostea ce o port alor mei nu vreau sa le dau o pilda rea, sa ajunga a se rusina de mine. Sa ne ducem cu gandul la ceea ce s-a petrecut în urma cu 300 de ani, la martirajul Sfintilor Mc. Brancoveni. Dupa 26 de ani de stralucita domnie a tarii Romanesti, stop_coloanadin cauza intrigilor rauvoitorilor si lacomiei turcilor, bine-credinciosul domn Constantin Brancoveanu este arestat în Saptamana Patimilor din anul 1714, dus cu întreaga familie la Istambul si întemnitat. Dupa cateva luni de suferinte si umiliri, dar si de promisiuni ca vor scapa cu viata daca parasesc credinta crestina si îmbratiseaza religia islamica, în data de 15 august 1714, cand domnitorul împlinea 60 de ani de viata, este adus împreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, stefan, Radu si Matei, precum si sfetnicul sau, Ianache Vacarescu, la locul de osanda. Înainte de a fi ucis, domnitorul s-a adresat celor patru fii: „Fiii mei, Fi-ti curajosi, am piedut tot ce aveam în aceasta lume; cel putin sa ne salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele noastre cu sangele nostru!” Calaul îsi începe sinistra meserie. Cade mai întai capul sfetnicului Ianache Vacarescu si apoi începe sirul fiilor mai mari. Cand îi veni randul lui Matei, care avea 12 ani, acesta, îngrozit de privelistea din fata ochilor cu trupurile fratilor sai fara capete, zbatandu-se într-o balta de sange, a avut un moment de ezitare. E greu de explicat, din ce resorturi sufletesti, din ce adancuri de constiinta, din ce tainica rezistenta morala a gasit puterea sa-i strige fiului sau: „Din sangele nostru n-a mai fost nimeni care sa-si piarda credinta. Daca este cu putinta, mai bine sa mori de o mie de ori, decat sa-ti renegi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai mult, pe pamant !” Copilul, ca renascut, îsi pune linistit gatul pe taietor, si zise: „Vreau sa mor crestin! Loveste!” A cazut capul copilului, si apoi al tatalui. Aceasta zguduitoare tragedie, ce n-are pereche în analele sangeroase ale lumii, ne arata ce înseamna ,,A IUBI PE HRISTOS”.