Rezervația naturală peisagistică Tusa-Barcău se află în Țara Silvaniei, în partea de sud-vest a județului Sălaj, la granița cu județele Cluj și Bihor, în Munții Plopișului. Satul Tusa se află în administrația comunei Sâg, iar din anul 2000 rezervația a fost declarată arie protejată prin lege, datorită numărului mare de izvoare și cascade cu debite impresionante de apă, a pășunilor întinse, dar și a habitatului format din păduri dacice de fag și carpen. Se poate ajunge în zonă relativ ușor, pe ruta Zalău-Crasna-Sâg-Tusa. Cei aproximativ 40 de km pot fi parcurși cam în 40 de minute.

Aria naturală se întinde pe o suprafață de 13,43 hectare și se află în zona de contact al Munților Plopiș cu Munții Meseș (în apropierea izvoarelor Barcăului). Datorită acestui fapt, putem vedea aici șisturi cristaline acoperite cu conglomerate de gresii, argile și nisipuri. Tot în rezervația Tusa-Barcău sunt și două izbucuri (Izvoarele Barcăului)- Izbucul Mare (din care izvorăște cascada) și Izbucul Mic- izvoare cu o apă de o înaltă puritate, reci ca gheața și în mijlocul verii.

Am luat-o la pas pe traseul care duce dinspre platoul cu pășune la izbuc și, implicit, la cascadă. Peste tot găsim niște arbuști de talie mică, pe care eu, în limitata mea experiență în botanică, îi asemăn cu niște veritabili copăcei bonsai. De pe margini străjuiesc, tăcuți, o grămadă de bolovani stingheri, apăruți de niciunde, ici și colo pe pajiște.

Un copil de vreo 14 ani își paște oile în zonă și mă îndrumă, amabil, spre izvor. Curând, se aude zgomotul puternic al apei care izvorăște din borta dealului. E atâta forță în apa aceea, atâta viață, încât acoperă zgomotul de fundal dimprejur și te transferă în altă lume: o lume care te umple, până la refuz, cu energie pozitivă .Dedesupt, cascada are o cădere de vreo 10 metri, în trepte și praguri, cu bolovani uriași acoperiți de mușchi verde-smarald, pe care se prelinge apa, în sute și mii de firișoare de cristal, parcă țesute de razele soarelui.

Cu atâta verde împrejur, cu aerul puternic ozonat  și parfumat de menta sălbatică omniprezentă, care îți umple plămânii, îți vine să nu mai pleci de acolo. Locul este unul deosebit, iar eu îl consider unul dintre cele mai frumoase din Ardeal.

Totuși, m-a uimit să văd și aici, în această bucățică de rai, pet-uri, doze de aluminiu, și alte resturi aruncate de “iubitorii de natură”. De asemenea, am întâlnit și nelipsitele pete arse, de la focurile pentru grătarele sau micii de weekend-ul trecut. E normal, dar nu prea… parcă nu ar trebui să vedem asemenea gunoaie lăsate de izbeliște, în locuri verzi, speciale, precum acesta. Poate pădurarii din zonă ar trebui să fie puțin mai atenți la astfel de vizitatori, care își lasă amprenta, deloc plăcută, asupra locului.

Avem zone atât de frumoase în județ, unde la fiecare sută de kilometri se schimbă peisajul. Munți, coline, dealuri, păsări, copaci, izvoare, cascade, adevărate comori peisagistice. Rezervația peisagistică naturală Tusa-Izvoarele Barcăului este o astfel de comoară, un loc deosebit de care sunt sigură că mulți știu. Iar cei care nu l-au văzut încă merită să se încumete până aici, pentru o drumeție de weekend.

Post Views: 482