Dragobetele, stravechea zi a indragostitilor, care isi are radacinile in traditiile dace, este sarbatorita de romani pe 24 februarie, cand baietii si fetele se intalnesc sa celebreze pentru a ramane impreuna pana la primavara urmatoare. Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. I se mai spunea Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca. Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si piarda mintile. In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului XX, Dragobete era o sarbatoare foarte populara. Daca timpul era favorabil, imbracati de sarbatoare, fetele si flacaii se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci flori de primavara. Dupa Revolutie, locul lui a fost luat treptat de Sfantul Valentin, care a fost importat din lumea occidentala si care este sarbatorit constiincios pe 14 februarie. Entitate magica asemanatoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfantului Valentin din traditia catolica, fiind un neastamparat.