Cu certificate de producători „procurate”, intermediarii vand legume şi fructe din import, gata oricand să „garanteze” că sunt romaneşti sută la sută.
Un producător agricol din satul Hereclean imi spunea dăunăzi, că in piaţa agroalimentară din buricul Zalăului, doar 30 la sută sunt producători agricoli autentici, restul sunt samsari, care nici măcar nu ştiu cu ce se „manancă” agricultura şi care cu mici atenţii, de multe ori insignifiante, ii mituiesc pe funcţionarii primăriilor pentru a le elibera cetificate de producător. După ce pun mana pe actele atat de vitale, aceştia se apucă şi cumpără in neştire produse agricole la preţuri de nimic, folosindu-se din plin de disperarea adevăraţilor producători. Autorităţile nu au reuşit să identifice speculanţii agricoli din piaţă, şi nici nu se omoară cu firea in combaterea fenomenului, ceea ce mă face să cred că tăcerea ar fi una destul de profitabilă.
Preţ dublu la strugurii din import
Pe mesele din piaţa centrală a Zalăului este expusă recolta de struguri.. Sunt struguri albi şi negri, mari cat prunele şi dulci ca mierea, cărnoşi şi fără samburi, de ţi-e mai mare dragul de viticultura Sălajului. 6-7 lei costă un kilogram de struguri „sută la sută romaneşti, din Şamşud, Sărmăşag sau Moldova^, mă asigură o femeie intre două varste, privindu-mă fix in ochi. Nu cumpăr. Impreună cu producătorul autentic din Hereclean trecem la altă masă. Acelaşi preţ, aceiaşi struguri ce par de plastic sau de ceară ca fructele decorative de pe vremuri. „Din Şamşud?”, intreb. „De la noi din Sărmăşag, domnule. Ia uite ce frumoşi sunt!^, zice cucoana din spatele mesei. „Se cam vede că nu sunteţi producători” insistăm. Pentru o clipă femeia tace incurcată. Dar numai pentru o clipă. „Ăăă.. Cinstit să vă spun ii cumpărăm. Ii cumpărăm din Moldova şi ii vindem mai departe. Că ăia vand acolo en-gross, zice femeia cu un zambet de uşurare. Intr-un colţ mai puţin frecventat al pieţii un bătranel avea inşirate pe masă cateva ciorchine de struguri negri. Boabe mici, unele stafidite, iţi dădeau de inţeles că strugurii sunt …autohtoni, „de la Crasna”, zice moşul; patru lei kilogramul.
Cartofi de la piramida lui Keops
Katona Irma tocmai descărca dintr-o dubiţă vreo 15 saci de cartofi, la o masă din vecinătatea muzeului. Sunt cartofi romaneşti, din Covasna, de mărimea unui ou. „La Sfantu Gheorghe, imi zice femeia, pieţele sunt pline de cartofi. Cu 70-80 de bani se vinde kilogramul. Imi incerc norocul la Zalău…” In cateva clipe afişează şi preţul pe saci: 1,3 lei kilogramul. La alte două mese, in saci din plasă, cartofi mari, cat pumnul. Se vede de la o poştă că nu sunt romaneşti, după mărime, după culoare, după formă. Producătorul din Hereclean imi şopteşte la ureche că sunt cartofi din Egipt. Vanzătorul nu are ştire de ţara in care au crescut cartofii. El i-a cumpărat de la un en-gross din Ungaria (cu cat, n-a vrut să spună) şi ii vinde in piaţa Zalăului cu 1,8 lei kilogramul.
Nici de Boc nu le pasă
Pe alte mese ale pieţei, gogoşarii par mingi de foc. Mari, cărnoşi parcă iţi fac cu ochiul. „Vă dau in scris imi zice producătorul din Hereclean şi jur pe ce am mai sfant că gogoşarii sunt din import, din Ungaria. La fel şi usturoiul şi ceapa asta mare şi arpagicul şi mai mult de jumătate din merele care se află la ora actuală in piaţă. Despre nectarine şi piersici nici nu mai vorbim”. Deşi vand produse agricole din import, la preţuri foarte mari, fără documente de prove-nienţă şi fără bonuri fiscale, ziua in amiaza mare, pe falşii producători, pe samsari adică, nu-i deranjează ni-meni şi nimic. Nici măcar declaraţia lui Boc: „Am fost informat de evaziunea cu legume şi fructe. Se pare că este un alt sport la modă care se practică şi ne plangem că nu ne putem vinde produsele romaneşti”. In aceste condiţii nici nu trebuie să mire pe cineva dacă agri- cultura romanească va dispărea.