Timp de doua saptamani la Melbourne (Australia) s-a mancat tenis pe paine. Spuma sportului alb de pe Mapamond s-a intrecut aici, in tara legendarului Rod Laver, multe partide putand fi catalogate ca autentice demonstratii de tenis. Dintre toate insa, finala a trezit cel mai mare interes dat fiind faptul ca in acest ultim act al primului turneu de Grand Slam din 2009 s-au intalnit, din nou, cei doi supertenismani, spaniolul Rafael Nadal si elvetianul, Roger Federer.
Evolutia lor a fost de un excelent nivel, in unele momente tenisul ce s-a putut vedea pe teren fiind, parca unul de pe alta planeta. N-a lipsit nici suspansul, finalistii mergand cap la cap pana la 2-2. Dar, cu toate ca Nadal castigase seturile II si III mai greu (7-5 si 7-6), in timp ce Federer si-a adjudecat seturile II si IV, cu un identic 6-3, in setul decisiv, spaniolul avea sa se impuna categoric cu 6-2, intrand astfel pentru prima oara in posesia trofeului de la Australian Open, el fiind si primul tenisman din Spania, care castiga la Melbourne. Dupa aceasta finala, scorul intalnirilor directe dintre Nadal si Federer este 13-6, dar infrangerea de duminica a fost parca cea mai apasatoare, cea mai grea din punct de vedere psihic pentru Roger Federer. Acesta a izbucnit, pur si simplu, intr-un plans de nestapanit la festivitatea de premiere, nereusind sa ingaime nici, macar un cuvant, uimind o lume intreaga care-l stia jucatorul robot.
Nadal nu numai ca l-a consolat printr-un gest de sincera prietenie, dar i-a spus ca el, Federer e „cel mai mare jucator din istorie”.
Au fost momente de mare sensibilitate care au dat o nota aparte acestei finale in care s-au confruntat doi titani ai tenisului actual.