Mantuitorul se afla pe ultimul Său drum spre Ierusalim, inainte de sfintele Sale patimi. Ocolind Samaria, ajunge la Ierihon-oraş vechi, una dintre cele mai vechi urme ale existenţei umane- şi alături de ucenici, o mulţime de oameni ii făcea alai lui Iisus. La intrarea in cetate, un om orb-căruia Sfantul Marcu ii dă şi numele, Bartimeu, adică fiul lui Timeu(Marcu 10,46) şi care trăia din mila semenilor săi „şedea langă drum, cerşind”. Cand orbul, auzind zgomotul făcut de această mulţime, intreabă ce se intamplă, i se spune că” trece Iisus Nazarineanul”. Impresionant şi inexplicabil pentru mintea omenească este că orbul depăşeşte inţelegerea ingustă a mulţimii care nu inţelegea nimic din fericirea de a-L vedea pe Iisus-nebănuind adevărata Sa identitate. Dorind să ştie cu adevărat Cine este Cel Care trece prin faţa lui, inima i se umple de o lumină care vine de Sus şi astfel ceea ce proclamă orbul despre Iisus este o adevărată mărturisire de credinţă in MESIANITATEA Lui. Auzind Cine trece, orbul strigă:” Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine”. Cum oamenii il certau ca să tacă, el strigă şi mai tare:” Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”.Ori, „Fiul lui David” inseamnă pentru iudeii de la inceputul erei creştine, Mesia. In unele scrieri ale Vechiului Testament, Mesia, care in traducere inseamnă „Unsul Domnului”, adică Mantuitorul făgăduit prin prooroci şi aşteptat de omenire de la inceput, este prezentat ca Fiul( adică Urmaşul) lui David. Sigur, ne punem intrabarea: de unde ştia orbul din Ierihon că Iisus este Mesia? Putem presupune că el auzise vorbindu-se despre Iisus şi despre minunile Sale, căci trăia vremuri mesianice, vestite de profetul Isaia(29,18) şi confirmate la Matei(11,5):”Orbii işi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud”. Auzind despre Iisus, in inima sa a incolţit nădejdea că acest Tămăduitor va trece candva şi prin Ierihon, şi-l va putea vindeca de orbirea sa, dar a incolţit şi credinţa că El este Mesia Cel aşteptat. Iar acum, el dă glas mărturisirii despre Hristos. Sfantul Evanghelist Marcu ne spune că Iisus s-a oprit şi l-a chemat la Sine, iar orbul” lepădand haina de pe el, a sărit in picioare şi a venit la Iisus. O, cu cată bucurie răspunde el chemării lui Iisus! şi cu cată grabă vine la El!”
-Ce voieşti să-ţi fac? il intreabă Iisus, iar el răspunde: „Doamne, să văd!”(Luca 18,41).
El crede că Domnul poate face acest lucru, mai presus de puterea omului: să-i dea vederea, iar Mantuitorul, redandu-i vederea, nu zice că face acest lucru, numai după puterea Sa dumnezeiască, ci şi după credinţa celui ce fusese orb: „Vezi! Credinţa ta te-a mantuit!”. Cand ochii orbului s-au deschis, primul lucru pe care l-au văzut aceşti ochi a fost faţa Domnului Iisus. Cat de fericiţi au putut fi aceşti ochi, văzand nu numai lumina zilei, ci şi pe Cel ce este insăşi” Lumina Lumii”! Cat de puternic se va fi imprimat chipul lui Iisus pe retina acestor ochi creaţi din nou prin puterea credinţei in Hristos! Fostul orb nici n-a mai avut ochi pentru altceva şi pentru altcineva. Evanghelia de la Marcu ne spune că el i-a urmat lui Hristos.
Ce exemplu minunat ne dă acest orb, Bartimeu! El, orbul, a văzut mai bine decat toţi ceilalţi care aveau ochi sănătoşi. Dacă nu dorim să-L vedem pe Mantuitorul aşa cum l-a văzut Bartimeu, inseamnă că noi inşine suntem orbi, suntem ca mulţimea din Ierihon, care se inghesuia in jurul lui Iisus, fără să-L vadă şi audă cu adevărat. O, de-am striga şi noi către Domnul, aşa cum a strigat Bartimeu!
EL trece şi azi pe langă noi. Poate că nu auzim decat zgomotul mulţimii. Dar de ce ne tresaltă inima? Nu este oare chiar clipa aşteptată, nu ne cheamă la El Mantuitorul lumii? şi nu ne intreabă, ca şi pe orbul din Ierihon, ce minune aşteptăm de la El? Cum nu ne ţaşneşte pe buze, dintr-un prea adanc şi indelungat dor, răspunsul „Doamne, să Te văd!”
? Pr. Gheorghe Cornea, ^Sfanta Vinere^ Zalău

Post Views: 47