Redacția
Dragi profesori, dragi colegi,
rn
Azi e o zi speciala, cand dupa 25 de ani, pasim din nou pragul liceului, cu emotii in suflete (si in glas) pentru a ne intalnii cu fostii profesori si colegi, sa depanam amintiri si sa aflam ce s-a mai intamplat in anii care au trecut.
rn
Sunt extrem de bucuroasa ca sunt aici – aproape ca nu imi vine sa cred. In urma cu cateva saptamani am primit o poza de la intalnirea de 20 de ani. Am privit-o de multe ori de atunci, cu multa bucurie sa-mi vad fostii profesori si colegi, dar si cu parere de raau ca nu am fost prezenta si eu la eveniment. Cand termini liceul te gandesti ca te vei vedea mereu cu colegii, cu profesorii, dar nu stii ce iti rezerva viata, si revederile sunt uneori mai rare. Asta nu inseamna ca nu-ti doresti revederile, intalnirile. Si ma bucur ca de data asta sunt si eu aici si voi fi si eu in poze.
Vorbind de faptul sa nu stii ce iti rezerva viata: imi amintesc cum intr-o zi cand eram prin clasa a 8-a, un coleg de clasa se intreba ce rost are sa invatam englezsa, pentru ca nu vom putea niciodata sa plecam din tara. Nu a trecut mult timp, am inceput liceul, si a venit Revolutia. Si totul s-a schimbat!! Asa ca e bine intotdeauna sa inveti. sa fii pregatit, pentru ca nu stii ce va fii in viitor. S-a dovedit ca unii chiar vorbesc in fiecare zi engleza.
Am fost o generatie norocasa, petru ca am trait un eveniment extraordinar, revolutia care a schimbat cursul vietii noastre. Noi eram destul de mari sa ne amintim cum a fost inainte, dar destul de tineri sa ne putem adapta si sa ne bucuram de ce a urmat. "mi amintesc ca dupa decembrie 1989 eram si noi cuprinsi de avant revolutionar. Am facut si noi o greva. "si mai aminteste cineva? Nu mai stiu pentru ce am facut greva, si nu cred ca cerintele noastre au fost ascultate sau indeplinite, dar imi amintesc ca am lipsit de la ora de geografie.
"mi amintesc serenadele de la sfarsitul clasei a 12-a, cand profesorii ne primeau cu drag acasa si ne serveau cu suc si prajituri. Dupa care, mergeam in parc si distractia continua intre noi. Am devenit mai uniti si mai apropiati, poate stiind instinctiv ca timpul petrecut impreuna se apropie de sfarsit.
Vreau sa multumesc profesorilor nostri extraordinari, pentru daruirea deosebita cu care ne-au invatat si ne-au indrumat, ne-au ajutat si ne-au sfatuit, ca sa jungem oamenii realizati de astazi. Noi am incercat sa folosim tot ce ne-au invatat parintii si profesorii nostri, ca sa rezolvam marea ecuatie a vietii, cu multe necunoscute. Nu stim daca am reusit, dar dumneavoastra ne-ati invatat sa avem incredere in noi, si sa avem intrazneala de a incerca.
Ioana Deac
