Dincolo de firul alb și roșu – Lecția de iubire și tradiție de la Târgul de mărțișoare tradiţionale

Primăvara nu vine de pe rafturile magazinelor, ci din palmele care clădesc cu dragoste. Astăzi, la Zalău, mărțișorul a redevenit ceea ce a fost menit să fie: un simbol al renașterii și al solidarității umane. Ediția a XIV-a a târgului județean, desfăşurată în Sala Porolissum a Centrului de Cultură şi Artă, a demonstrat că, fie că sunt lucrate de meşteri populari sau de beneficiari ai centrelor de asistență socială care își strigă astfel apartenența la comunitate, micile podoabe sunt, înainte de toate, mesaje de prețuire transmise de la suflet la suflet.

Pentru beneficiarii direcțiilor de asistență socială din județ, acest târg este mai mult decât o expoziție; este o fereastră deschisă spre comunitate. Violeta Milaş, directorul DGASPC Sălaj, a vorbit cu emoție despre mândria de a-i vedea pe acești oameni strălucind:

„Vrem să arătăm că și ei au o importanță majoră în viața noastră, să ne aducă un strop de primăvară… fiecare vrea să arate că și ei contează în primăvara noastră.”

Managerul Daniel Săuca a privit evenimentul ca pe un „târg al bucuriei și al renașterii”, un loc unde copiii din școlile sălăjene învață să prețuiască moștenirea lăsată de strămoși, transformând ața și nodurile în amintiri vii.

Mătușa Mărioara și mărțișorul dat „pentru suflet” Poate cel mai emoționant moment al zilei a fost prezența Mătușii Mărioara din Someș Guruslău. Într-o lume a comerțului grăbit, ea a adus mărțișoare lucrate din ață de cipcă, flori și trifoi cu patru foi, oferite nu pentru profit, ci pentru liniștea celor dragi:

„Eu n-am vândut mărţișoare. Le-am dat pentru sufletul celor plecați… N-am făcut să mă îmbogățesc, ci pentru că Mărțișorul este vestitorul primăverii.”

Nu în ultimul rând, Biblioteca Judeţeană Sălaj a ţinut să onoreze, şi în acest an, invitaţia de a participa la târg, cu mărţişoare inedite şi variate.    

Târgul de astăzi ne-a reamintit tuturor că primăvara nu vine din calendar, ci din modul în care alegem să ne deschidem inima unii față de alții, prin simplitatea unui nod de ață alb-roșie.