Dinamica unei convertiri, cu Pr. Ciprian Negreanu

”Am fost un adolescent turbulent, răzvrătit contra lui Dumnezeu și a lumii. Eram în afara bisericii, anticlerical…Gândurile de a-mi face rău și de a face rău altora le aveam zi și noapte, într-o încordare totală, ani de zile. În această stare am intrat la facultatea de Filosofie, singura care îmi putea răspunde la marile întrebări ale vieții, în opinia mea, iar acolo am găsit ”argumentele” pentru teoriile mele. Dar, în anul doi la Filosofie, ceva mi-a schimbat viața radical. De atunci, bucuria nu m-a mai părăsit”… Așa începe povestea convertirii tânărului Ciprian Negreanu, în prezent parohul studenților din Cluj-Napoca și duhovnicul ASCOR.

Ce s-a întâmplat ulterior? Pr. Ciprian relatează vizita sa la mormântul Părintelui Arsenie Boca, vizită pe care a acceptat să o facă doar de dragul fratelui său, vrând să-i demonstreze că nu e nimic real acolo, că totul e o farsă, că Biserica este o minciună. Aflându-se într-o stare de profundă încrâncenare și revoltă și privindu-i cu disprețuire pe credincioșii de la Prislop, care se perindau pe acolo cu fețele lor ”râzătoare”, oameni care nu se gândesc niciodată la ”problemele profunde ale omenirii, ontologice”,  tânărul Ciprian Negreanu s-a așezat sub un mesteacăn și a încept să asculte predica unor preoți care vorbeau într-un ”fel nou, viu și interesant”.

Pr. Ciprian istorisește cu stupoare și emoție cum, în acel moment, a avut senzația vie că o ”umbrelă” de pace absolută i s-a așezat deasupra și cum a simțit, în mod miraculos, cum toate gândurile negre și toate neliniștile, care până atunci cădeau ca un potop asupra lui, se risipeau, fiind invadate de o stare supraomenească de liniște, bucurie, lacrimi și lumină. ”Atunci am avut o întâlnire cu Dumnezeu, descrie părintele, iar în clipa aceea, am zis: pentru acest Dumnezeu eu mor de-acum în orice clipă”. În anii următori, Ciprian Negreanu a luat calea sufletului, a devenit preot, iar până în ziua de astăzi continuă să împărtășească tututor celor pe care-i întâlnește minunea convertirii sale.

L-am cunoscut pe Pr. Ciprian la Zalău, acum câteva zile, când, invitat fiind de Parohia Ortodoxă ”Porolissum”, a venit să așeze un cuvânt de speranță în inimile celor care caută sensurile profunde.

În cadrul prelegerii, tema aleasă a avut ca titlu: ”Creștinul între Legea Harului, Binecuvantare și Blestem”. Pr. Ciprian a vorbit despre importanța capitală a trăirii în ”interiorul” Legii Noului Testament, a cărui esență este mila, iertarea și lipsa de judecată față de aproapele. El a reliefat pedagogia divină care se găsește în cuvântul Mântuitorului: ”nu judecați, ca să nu fiți judecați”, ”cu ce măsură măsurați, vi se va măsura”, explicând consecințele alegerilor noastre greșite și felul în care ”bulgărele” răului se perpetuează în interiorul nostru și în tot ceea ce ne înconjoară. El ne-a încurajat să trăim cu autenticitate sintagma biblică: ”Milă voiesc și nu jertfa” și să urmăm calea milostivirii, singura care duce la bucuria deplină.

Dragilor, milostivirea față de aproapele trebuie să fie o realitate fundamentală în viața noastră, dar ea nu poate fi experimentată la adevărata valoare, decât dacă nu ne simțim și noi, la rândul nostru, iertați de Dumnezeu, iar acest sentiment se trăiește în adâncime, în sacramentul iertării, care este Spovedania. Doar astfel, milostivirea lui Dumnezeu poate acționa în om, purificându-l, luminându-l, predispunându-l să meargă pe urmele Lui Iisus Christos și să experimenteze milostivirea autentică.

Cred că cel mai mare miracol care se poate întâmpla astăzi este convertirea oamenilor, experiența concretă a vieții lor și destăinuirea acestor trăiri. Mulțumim părintelui Ciprian pentru fragmentele de lumină pe care ni le-a oferit și sperăm ca această lumină împărtășită cu atâta generozitate să se reverse asupra cât mai multor oameni.