Despre speranță, credință și rugăciune…

Întâlnirea cu maica Maria Marina Lupou, stareță la Mănăstirea Bic, adună laolaltă atâta bucurie și nesfârșite conversații încât orice despărțire de cuvioșia sa și de mănăstire se preschimbă în dorul de a reveni aici cât mai repede. La Bic, în preajma maicii starețe, trece timpul pe nevăzute în tainica rânduială a cerurilor, în care integralitatea creației rezonează la orice gest, la orice cuvânt. Stau și o ascult. O privesc și simt cum încetișor încep și eu să devin de-a locului.

Aflăm astfel că maica stareță se nevoiește în rândul obștii mănăstirești de 47 de ani, din care 20 de ani slujiți alături de părintele Arsenie Boca și 27 de ani slujiți la Bic. Mărturiile maicii despre părintele Arsenie Boca sunt mărturii de suflet, „cuvinte vii” auzite în tinerețea sa la Mănăstirea Prislop. L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în 1975, pe vremea când maica stareță avea 27 de ani. Suferindă de o boală foarte gravă de plămâni în acea perioadă și petrecând 10 ani prin spitale și stațiuni, maica a intrat ucenică la părintele Arsenie Boca.

,,Când am venit acasă în octombrie de la spitale, părintele m-a trimis la București cu cineva, pentru că el era urmărit de Securitate. Vreau să înțelegeți sfințenia Părintelui, el spunea:<Mă, eu fără să vreau, mă, văd ce-i în voi> ,deoarece cunoștea gândurile și faptele săvârșite cu 10-15 ani în urmă, îți cunoștea familia și dacă aveai păcate grele, unde îți sunt rudeniile, în iad sau în rai. Părintele avea har. Avea o rețetă de viață valabilă pentru toți și zicea așa:<Și orice necaz în viață vei avea să nu te prea necăjești și orice bucurie vei avea, cât va fi ea de mare, să nu te prea bucuri.> Ăsta a fost unul dintre principiile mele toată viața. Și mai avea o vorbă mare Părintele despre rugăciune, o armă foarte folositoare mai ales în perioada asta, când credința văd că slăbește. Și zicea Părintele Arsenie <rugăciunea este respirația sufletului precum aerul este respirația trupului. Un suflet care nu se roagă este mort așa cum un trup care n-are aer este mort, pe catafalc, n-ai ce să-i faci, este mort.>Și mă doare sufletul când văd lipsa de credință tot mai pregnantă în rândul oamenilor, că și-au întors fața de la Dumnezeu. Și e mare nevoie de credință acum, de rugăciune”, spune maica stareță.

Întreb cu sfială care rugăciuni sunt mai folositoare sau mai primite: acatistele, paraclisele sau Psaltirea? Iar maica, cu ochi blajini și glasul blând citează cu precizie și detalii uimitoare tot din părintele Arsenie Boca. „Părintele spunea: <Da știți voi, mă, care-i cea mai primită rugăciune la Dumnezeu? Când toată viața ta, când toată ființa ta o aduci ca o rugăciune lui Dumnezeu.>Explicația este că nu trebuie să te fandosești cu credința și cu rugăciunea. Ele sunt în suflet și vin din suflet și se reflectă în toate faptele tale, în toată viața ta ca să faci ceea ce e bine plăcut lui Dumnezeu. E de-ajuns să spui <Doamne scapă-mă!Doamne nu mă lăsa!> și Dumnezeu e acolo lângă tine, cu toate și în toate. În împrejurările și necazurile vieții e bine să ne păstrăm credința intactă în Dumnezeu”ne spune maica stareță.

În contextul pandemiei și a tulburării sufletești din această perioadă, maica stareță Maria Marina Lupou îndeamnă la pocăință, la rugăciune, la cumpătare și la pioșenie.

„Fiecare să se cerceteze pe sine și să vadă cu ce a contribuit la mila și bunăstarea lui Dumnezeu față de noi, sau la întoarcerea feței lui Dumnezeu de la noi. Să plecăm genunchii și fruntea cerând de la Bunul Dumnezeu milă și îndurare pentru întreaga lume. Pentru că în întreaga lume este multă teamă. Este o îngăduință sau o lucrare a lui Dumnezeu – tainele Lui nu le știm noi…Suntem datori să ne întoarcem către noi înșine. Să luăm aminte mai mult la noi înșine. Dumnezeu vrea să fim cât mai aproape de el. Să ne primenim mintea, să ne înnoim voința noastră, să silim vionța noastră, să facem fapta cea bună. Dumnezeu voiește ca bunătatea, mila, iubirea să fie în mâinile noastre. Când ele sunt în mâinile noastre, fiecare dintre noi devenim mâini ale lui Dumnezeu. De aceea, și Biserica ne cheamă la solidariatate în zilele acestea. Să sprijinim când cineva are nevoie .Și nu uitați…suntem chipul lui Dumnezeu și Dumnezeu nu uită niciodată de făptura Sa. Să ne ajute bunul Dumnezeu și am toată încrederea că Maica Sfântă va ține poporul nostru sub acoperământul Ei și nu va lăsa această grădină a Ei, care este România, ci o va ocroti. Să fim cu Hristos și pacea inimii nu va pleca de la noi”, a concluzionat stavrofora Maria Marina Lupou, stareța Mănăstirii Bic.