Despre riscul meseriei; politicianul si prostituata

„Meseria de politician este grea si foarte putina lume stie de fapt ce faceti cu adevarat in fiecare zi a saptamanii. Uneori este mai grea decat meseriile pe care le consideram foarte periculoase, ca de exemplu cea de miner”, a cuvantat cu o nonsalanta revoltatoare un senator ALDE la o reuniune a alesilor locali. Intr-adevar, meseria de politician este riscanta. Politicienii risca sa fie prinsi cand fura, cand mint, cand isi angajeaza rudele si amantele, cand isi cladesc averi ascunse, cand dorm in Parlament. De fapt, singurul lor risc este sa fie prinsi cu spaga in mana sau in conturi. In rest, mai risca sa fie injurati pe internet si poate uneori huiduiti in public atunci cand au curaj sa apara. Si cam atat. Acestea sunt singurele lor riscuri. Cei mai multi dintre ei nu risca nici macar sa nu fie realesi, chiar daca sunt dovediti hoti, corupti, mincinosi. Nici macar cand sunt condamnati definitiv. Asa stau lucrurile pentru politicienii nostri. Politica este o meserie. O meserie in care ai un salariu baban, privilegii cat cuprinde, obligatii cat mai putine, imunitate, sofer, secretara, plecaciuni, spaga, smenuri… Politica trebuie sa fie o pasiune, o vocatie, un privilegiu, o chemare, lucru pe care multi dintre politicienii romani nu l-au inteles niciodata. Sau nu au vrut sa-l inteleaga, pentru stop_coloana  ca altfel ar fi plecat de mult. Au ales sa practice o meserie ca si alea de pe centura. Numai ca meseria lor, a celor de pe centura, e mult mai veche decat cea de politician. Si este cu adevarat riscanta: sunt fugarite de politisti, sunt expuse bolilor, sunt hartuite de clienti. Atat politicienii, cat si cele de pe centura vor plata inainte. Diferenta este ca lucratoarele de pe centura sunt cinstite; isi fac treba pentru care sunt platite. Pe politicieni ii platim inainte cu votul nostru. Si nu isi fac treba. Daca si-ar face si politicienii nostri meseria macar cu constiinciozitatea prostituatelor, n-am fi unde suntem.