Femeia apare în centrul atenţiei în fiecare an în jurul datei de 8 martie. Politicienii îşi aduc aminte că nu sunt suficiente femei în partid, sau că e nevoie de un “pact pentru demnitatea femeii”; guvernanţii îşi aduc aminte că femeile nu au suficiente drepturi, că sunt discriminate pe piaţa muncii, că au salarii mai mici decât bărbaţii chiar şi dacă se află pe acelaşi nivel ocupaţional şi de pregătire profesională. Opinia publică îşi mai aduce aminte răzleţ de femeile care reuşesc în afaceri sau în alte domenii.
Guvernul le-a promis viitoarelor mămici că le acordă gratuitate la analize pe toată perioada sarcinii şi indemnizaţie pentru creşterea copiilor 100 la sută din media veniturilor salariale pe care le-a avut, faţă de 85 la sută cât e în prezent… dar numai din 2016. Din păcate, toate aceste bune intenţii sunt date uitării după luna martie. stop_coloana Femeile vor lucra în continuare în aceleaşi condiţii, pe aceleaşi lefuri, iar politicienii le vor pune pe doamne şi domnişoare în funcţii cheie doar pe domenii legate de protecţia socială. Societatea ocupată dă un semnal clar că rolul femeii e de a creşte copii şi de a sta la cratiţă.
Un studiu al Băncii Mondiale arată că ţările în care rata de participare a femeilor la guvernare este ridicată, nivelul corupţiei este mai scăzut. Poate la nivelul la care se ridică corupţia în România nu ar fi râu ca “demnitatea” femeii în societate, dar mai ales rolul şi competenţa ei, să fie regândite.