Arheologii Muzeului Judetean de Istorie si Arta Zalau care au inceput sapaturile
inca din 2002 la Port au fost coplesiti de multitudinea de culturi care s-au suprapus de-a lungul timpului in aceasta zona a Salajului.
Au venit din nordul Greciei, din Thesalia, in urma cu 7.500 de ani. Erau crescatori de oi si, pentru ca aveau nevoie de noi locuri de pasunat, au ajuns si aici, unde este acum Salajul. Daca pana de curand nu se stia mare lucru despre oamenii neoliticului salajean, din 2006 incoace arheologii de la Muzeul Judetean de Istorie si Arta din Zalau au avut posibilitatea sa cerceteze cateva asezari ce dateaza din 5.500 i.e.n. si sa descopere ca zona Salajului a fost leaganul mai multor culturi despre care nimeni nu stia ca este posibil sa existe aici.
Mioritici inca din neolitic
Cand au migrat din nordul Greciei, oamenii neoliticului erau crescatori de oi si capre, dar dupa ce se stabilesc aici devine preponderenta cresterea vitelor, aceasta activitate fiind specifica cel putin pentru nord-vestul Romaniei. Sanda Bacuet spune ca in proportie mai mica erau crescuti si porci, iar hrana mai era asigurata si din vanatoare. Odata cu stabilirea permanenta in zona Salajului, omul neolitic a inceput sa utilizeze terenurile din jurul asezarilor pentru cultivarea de plante pana la epuizarea capacitatii productive a acestora. Apoi, se mutau pe alt teren unde procedau la fel. Intre timp, terenul dinainte isi recapata capacitatea productiva si putea fi folosit din nou. „Vorbim de o agricultura ciclica. In general cultivau grau si mei”, precizeaza Sanda Bacuet.
Tinerii erau subordonati varstnicilor
In literatura de specialitate, despre asezarile neolitice se mentioneaza ca aveau pana la 6-7 locuinte. Totusi, la Zauan, au fost descoperite cam 10 locuinte, pozitionate in jurul unei piatete centrale. „In functie de teren si de comunitate, asezarile pot fi compacte sau rasfirate, asa cum sunt si satele din zilele noastre”, spune Sanda Bacuet. In ceea ce priveste structura sociala a comunitatilor, exista insa doar presupuneri, pentru ca nu functioneaza nicio standardizare. „S-ar putea ca intr-o locuinta sa fi trait mai multe generatii, insa nu putem spune asta cu certitudine”, completeaza Sanda Bacuet. Exista insa studii publicate de cercetatori straini in care, pe baza descoperirilor facute, se descrie desprinderea unei generatii noi surprinsa pe baza maririi locuintei vechi prin adaugarea unor alte camere cu aceeasi structura interioara, dar cu elemente decorative noi. Insa, doar in locuinta veche s-a constatat existenta casetelor cu cereale, de unde s-a desprins ideea ca noua familie era subordonata intr-un fel generatiei mai vechi.
Nici structura familiala nu se cunoaste la locuitorii din urma cu 7.500 de ani, presupunandu-se existenta familiilor, insa fara a se stii cu exactitate statutul membrilor sau alte detalii. La Port, unde a sapat in ultimii ani Sanda Bacuet, este probabila locuirea inca din anul 4.800 i.e.n. Aici au fost descoperite locuinte cu fundatii din pamant batut, cu mai multe camere, organizate pe strazi. Aici este probabil sa fi fost o asezare mai importanta datorita resurselor de bitum (pacura groasa) care a putut fi exploatat la suprafata. Este o resursa importanta pentru aceasta perioada, bitumul fiind folosit la decorarea caselor, dar si la impermeabilizarea vaselor. „La Port este clar ca avem de-a face cu o economie de schimb, dadeau bitum pentru alte necesitati ale comunitatii. Mai restrans, probabil ca dadeau si dalti din piatra, pentru ca aici s-au descoperit in jur de 2.000 de bucati. Numai anul trecut am aflat 500 de dalti din piatra”, precizeaza Sanda Bacuet.
13 asezari neolitice timpurii
Neoliticul este o perioada care precede epoca metalelor si este caracterizata prin folosirea uneltelor de piatra lustruite, de unde isi ia si numele. Tot in aceasta perioada, omul incepe sa foloseasca metalurgia, invata sa cultive plantele si sa domesticeasca animalele, dar si sa modeleze ceramica. Este o perioada in care nevoia de supravietuire l-a determinat pe om sa contruiasca locuinte si asezari aparate de fiarele salbatice, sa faca schimb de resurse si sa multumeasca Mamei Pamant pentru darurile sale. Iar prin aceasta epoca indepartata, necunoscuta si misterioasa ne-a fost ghid dr. Sanda Bacuet, singura femeie arheolog din Salaj, care a coordonat sapaturile la unul dintre cele mai ample proiecte arheologice din Salaj – cel de la Port. „In total, in Salaj, cunoastem 13 asezari de tip neolitic timpuriu, dintre care cele mai vechi sunt la Zauan si Port-Corau, dar mai sunt importante si cele de la Halmasd, Buciumi sau Meseseni”, ne deschide Sanda Bacuet portile catre una dintre cele mai indepartate epoci din istoria Salajului.
Neoliticul in Romania incepe pe la anul 6.000 i.e.n., iar in Salaj, primele asezari s-au identificat prin jurul anului 5.500 i.e.n. Oamenii din nordul Greciei, manati de necesitatea descoperirii unor noi locuri de pasunat, au ajuns pana in Valea Barcaului, unde si-au constituit primele asezari. „Au venit aici, s-au asezat, au dezvoltat o comunitate si s-au raspandit in tot arealul accesibil”, spune Sanda Bacuet. Dar, pentru a se aseza intr-un loc, omul neolitic cauta un anumit tip de relief – pentru a se putea constitui o asezare era neaparat nevoie de o sursa de apa accesibila, iar locul pe care se stabilea trebuia sa fie mai inalt, sa nu fie supus inundatiilor. Fiind pastori, in prima faza a migratiei pe teritoriul judetului Salaj, oamenii din neolitic au identificat in Valea Barcaului zona cea mai propice asezarii si au inceput sa-si sape bordeie. „Cand o comunitate neolitica se aseaza intr-un loc, in prima faza isi construiesc bordeie. Este forma cea mai accesibila pentru omul primitiv pentru ca trebuia doar sa sape o groapa in pamant”, precizeaza Sanda Bacuet. Asa cum au relevat sapaturile arheologice de pe teritoriul judetului Salaj, oamenii din neolitic sapau o groapa centrala in pamant, inconjurata de o structura de stalpi din lemn, groapa fiind zona pentru desfasurarea activitatilor cotidiene, in jurul ei stabilindu-se zonele de dormit sau de depozitare pentru vase. In pamant, gropile aveau cel putin 60 de centimetri adancime si puteau ajunge pana la un metru si ceva.
„Dupa ce o comunitate se dezvolta, incepe sa-si construiasca locuinte de suprafata”, completeaza Sanda Bacuet. In general acestea erau locuinte patrulatere, pe stalpi, intre stalpii de lemn ai locuintelor impletindu-se nuiele asa cum se mai face si-n zilele noastre in unele zone pentru gardurile de nuiele. Iar peste impletitura, se lipea lut, pentru a-i proteja pe oameni de frig si ploaie. „Iar cand aveau activitati sezoniere, cand mergeau de exemplu cu vitele la pascut sau la cules, isi construiau colibe drept adapost, asa cum se mai face si azi”, spune Sanda Bacuet.
Inmormantati in pozitie chircita
Daca primii locuitori ai Salajului nu au lasat multe urme din care sa vedem ce obiceiuri aveau in timpul vietii, in schimb arheologul Sanda Bacuet poate detalia obiceiurile de inmormantare, pe baza mormintelor descoperite la Port.
„In neolitic, ritul predominant de inmormantare era inhumatia, iar mortul era ingropat in pozitie chircita”, spune Sanda Bacuet. De ce aceasta pozitie? Exista doua explicatii – fie pentru ca e cea mai comoda pozitie de dormit si rudele decedatului incercau sa-i confere o pozitie comoda pentru somnul de veci, fie pentru ca este pozitia foetus-ului si astfel se incheia ciclul nastere – moarte prin aceeasi pozitie a corpului. Totusi, pe langa mormintele de inhumatie, la Port s-au mai descoperit si cele de incineratie, care sunt specifice mai degraba unei comunitati de pe teritoriul actual al Ungariei. Sanda Bacuet spune ca pe teritoriul Romaniei exista foarte putine dovezi de practica a incineratiei, cele mai multe fiind accidentale (cand omul a fost surprins de incendiu si carbonizat). „Se poate presupune ca prin intermediul comunitatilor de tip Lengyel din Ungaria se raspandeste incineratia. Probabil prin casatorii mixte intre membrii celor doua comunitati sau prin contactul presupus de schimburile de produse”, speculeaza Sanda Bacuet.
Solul de la Port descompune oasele
Chiar daca la Port s-au descoperit pana acum 11 morminte de inhumatie, doar trei schelete umane au fost scoase la lumina zilei. Potrivit Sandei Bacuet, solul de la Port este extrem de acid si descompune oasele. Cum isi da seama ca a descoperit un mormant? „In varianta simpla, daca vezi o insiruire de vase intregibile si elemente de dantura – pentru ca dintii sunt mai rezistenti – atunci ai acolo un mormant”, spune Sanda Bacuet. La Port, Sanda Bacuet a dezgropat trei schelete, insa unul dintre ele apartine unei perioade recente si unei alte populatii. „Cultura predominanta pentru neoliticul nostru este cea denumita Starcevo-Cris. Primii care vin aici erau mediteraneeni cu o structura glacila”, adica mici ca statura, dupa explicatia data de Sanda. In general. oamenii erau inmormantati cu vase ceramice si dalti, obiecte care sa le foloseasca in viata de dincolo de moarte. Unul dintre scheletele descoperite de Sanda era asezat pe un pat de cioburi de ceramica, iar in zona capului avea o rasnita pentru cereale. Peste schelet mai era un rand de cioburi ceramice, apoi un strat subtire de pamant, peste care, tot in zona capului, mai fusesera puse doua rasnite si un vas cu grau. Un alt schelet, asezat deasupra primului, era insotit de sapte vase, dintre care doua in zona pieptului si in zona bazinului si umplute cu bulgari ocru rosu. Ocrul era considerat de omul primitiv un substitut al sangelui. La ultimele morminte de incineratie descoperite in 2010-2011 la Port, resturile de incineratie erau acoperite cu o substanta rosie, despre care se presupune ca este ocru, iar pamantul mormintelor era puternic inrosit.
Babelul culturilor
Daca la inceputul sapaturilor, in 2002, Sanda Bacuet spera sa afle cate ceva despre cultura Suplacu careia i-a fost atribuita asezarea, in timpul sapaturilor asteptarile i-au fost depasite. „M-am trezit cu o multime de culturi pe care le-am descoperit la Port”, spune Sanda cu entuziasm. „Avem, pe langa Starcevo-Cris, Piscolt, Suplac, Cotofeni, bronz tarziu, Hallstatt, daci din secolul I, epoca romana, ev mediu timpuriu – secolele VII si VIII”, precizeaza Sanda care nu vrea sa speculeze despre o continuitate, ci doar sa precizeze ca prezenta acestora ar fi datorata resurselor din zona. „De mult ajutor sunt descoperirile intamplatoare, care ne duc la rezultate su-rprinzatoare. Comunitati care nu erau cunoscute pe teritoriul judetului pana in 2006, au fost certificate prezenta lor in mai multe zone din Salaj”, mai spune Sanda Bacuet.
Femeia domina credinta religioasa

Sanda Bacuet mai spune ca s-au descoperit multe statuete antropomorfe din aceasta perioada care presupune existenta unui cult care implica zeitatile pamantului. In special vorbim aici de Zeita Pamant sau Zeita Mama, pe care omul neolitic o vedea ca cea care da viata, hrana necesara vietuirii, dar si locul in care se intoarce trupul dupa moarte. Totodata, femeia era zeificata si pentru ca ea e cea care da viata prin nastere. „Pe ansamblu, statuetele masculine sunt foarte putine, ceea ce ne face sa presupunem existenta unui cult feminin”, precizeaza Sanda Bacuet. Totusi, la Port s-a descoperit in 2011 o statueta de 15 centimetri a carui fata arata ca a unu barbat mai in varsta si cu atribute feminine si masculine, ceea ce constituie o ciudatenie. Insa, pe teritoriul Romaniei predomina statuetele feminine, in vreme ce putinele reprezentari masculine sunt reprezentate prin coarne de taur, chiar statuete de taur sau falusuri.

Post Views: 71