De două săptămâni au început lucrările de reabilitare la Casa lui Iuliu Maniu de la Bădăcin, comuna Pericei. În timp ce muncitorii au început săpăturile la fundaţia casei, aceştia au descoperit o sticlă veche ce conţinea un document vechi. Din cauza neatenţiei, însă, muncitorii au spart sticla. Documentul a fost păstrat, iar după cercetări a fost datat în anul 1879.
Cristian Borz, preotul greco-catolic din Bădăcin, care se ocupă de reabilitarea clădirii a relatat că documentul a fost studiat amănunţit. Scris în limba maghiară, documentul trebuia tradus. De acest lucru s-au ocupat doi profesori maghiari din Zalău. Documentul nu a putu fi tradus în întregime, deoarece în multe părţi nu se vedea textul sau era rupt. S-a dedus însă că documentul îI menţionează pe constructorii, zidarii şi zilierii care au lucrat la construirea casei. “Au lucrat pe proprietatea (Maniu) Varga Jozsef, Rigo Janos, Kerekes Ferenc, Penzes Ferenc, Karancsy Gyuri, …. Janos – zidari, Elek Janos, Jozsa Janos, Szicsy Gabor – zilieri”, sunt datele traduse de pe documentul maghiar.
Preotul greco-catolic Cristian Borz afirmă că zilierii sunt originari din satele Pericei şi Sici, ambele sate aflat în componenţa comunei Pericei. El are această opinie deoarece cele două nume sunt specifice acestor zone. “Ştim cu siguranţă că zilierii sunt din Pericei şi Sici, deoarece numele Jozsa este specific Periceiului, iar Szicsy este specific localităţii Sici”, spune Cristian Borz.
Casa Memorială “Iuliu Maniu” este clădire declarată monument istoric. Lucrările de construire a casei au început în anul 1879. Cel care a pus piatra de temelie a casei a fost tatăl lui Iuliu Maniu, Ioan – descendent din familia lui Simion Bărnuţiu. Clădirea a fost extinsă ulterior de către Iuliu Maniu, împreună cu Clara Maniu. Clădirea şi grădina a fost locul unde Maniu mergea adeseori să se relaxeze. Strănepotul lui Maniu, Matei Boilă (stins din viaţă pe 27 august 2015), ne-a povestit în primăvară cât de mult ţinea Maniu la casa lui de la Bădăcin.
“Eu atâta am putut constata, că bucuria lui cea mai mare era, dacă putea să-şi stop_coloana rupă din timpul, din activitatea politică, câteva săptămâni, să vină imediat la Bădăcin. Cu o dragoste extraordinară venea acolo. Îşi iubea fiecare colţ de grădină. Îmi amintesc că este una dintre grădinile, dintre cele pe care le cunosc eu, cea mai bogată din punct de vedere al mulţimii roadelor, fructelor. De toate! De la migdale, căpşuni, cireşe, vişine, caise, tot, tot, tot! Nu exista ceva care să nu existe pe teritoriul acela. Când venea el, în diferite momente ale anului, ştia exact care dintre copaci are rod şi ne spunea: “Copii, aduceţi fructe pentru amiază!” Dacă noi ziceam că nu ştim, că nu sunt, el zicea: “Cum nu sunt? Uite acolo veţi găsi fructele coapte. Acolo sunt mere de vară coapte, acolo sunt caise, acolo sunt de toate. Maniu mergea la biserică în Bădăcin. Bineînţeles, exista o capelă şi în casă în care se făcea liturghie în fiecare duminică şi în toate sărbătorile. Avea o soră care era călugăriţă şi care se îngrijea de acest lucru”, ne-a spus regretatul Matei Boilă.

Testamentul lui Maniu nu a fost respectat
Iuliu Maniu a lăsat, prin Testamentul din 1941 de la Brașov, întreaga sa avere Episcopiei greco-catolice de Oradea. Cu toate acestea, nici până azi nu a ajuns în posesia moștenitorilor. Episcopia greco-catolică Oradea are certificat de moștenitor, întocmit la București, unde a fost ultimul domiciliu al lui Maniu, dar și o sentință a Curții Supreme de Justiție, din 1998.
DGASPC Sălaj a obținut, în 1994, dreptul de folosință gratuită pentru o perioadă de 99 de ani, pentru funcționarea centrului pentru neuropsihici. Pe rolul instanțelor a existat timp de foarte mulți ani un litigiu între DGASPC Sălaj și Episcopia greco-catolică de Oradea.

Post Views: 62