Descoperire arheologică unică în România: „Casa sacră” de la Porț, cu pereţi decoraţi cu amprente

O postare recentă a cunoscutului arheolog Dan Băcueț, din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, scoate la lumină detalii fascinante despre modul în care trăiau și își înfrumusețau locuințele strămoșii noștri din secolele VII-IX. Cercetările efectuate în situl de la Porț – „La Baraj” au dezvăluit existența unei construcții cu totul ieșite din comun, care dă peste cap teoriile actuale despre arhitectura medievală timpurie din spațiul românesc.

Spre deosebire de locuințele modeste ale epocii, construcția identificată la Porț se remarca prin dimensiuni mult mai mari și o formă neobișnuită, asemănătoare unei potcoave cu brațele unite de o linie dreaptă. Poziționarea sa era la fel de strategică: imobilul era amplasat chiar în „piațeta” centrală a așezării, un spațiu deschis care o făcea vizibilă pentru toți locuitorii comunității.

Mai mult, în interiorul acestei clădiri a fost descoperit un set complet de unelte destinate cioplirii și prelucrării lemnului, sugerând o destinație specială a spațiului.

Cel mai spectaculos aspect, subliniat de Dan Băcueț, este legat de estetica pereților. Deși se credea că înfrumusețarea locuințelor prin pictare sau relief era o practică specifică mai degrabă epocii neolitice, situl din Sălaj oferă o dovadă contrară pentru Evul Mediu Timpuriu.

Fragmentul de lut descoperit arată că pereții erau ornamentați cu șiruri paralele de impresiuni realizate cu degetele, o tehnică de decorare manuală care oferea clădirii un aspect vizual distinctiv. Conform specialistului, aceasta este singura construcție de pe teritoriul României din perioada secolelor VII-IX care a păstrat dovezi clare ale ornamentării pereților.

Datorită unicității planului, dimensiunilor și a decorului exterior, arheologul Dan Băcueț lansează o ipoteză de lucru provocatoare: clădirea ar fi putut servi drept spațiu sacru sau cultic. Acest segment al vieții spirituale este încă puțin explorat în literatura de specialitate românească pentru acea perioadă, iar descoperirea de la Porț deschide noi direcții de cercetare.

Pentru a oferi publicului o imagine cât mai clară asupra modului în care arăta acest edificiu, arheologul a prezentat și o reconstituire 3D (realizată în colaborare cu Adrian Sabou), care redă vizual impunerea și estetica fațadelor ornamentate. Descoperirea confirmă, încă o dată, bogăția patrimoniului arheologic din județul Sălaj și capacitatea comunităților vechi de a îmbina utilul cu frumosul în arhitectură.