Episcopia Sălajului, prin purtătorul de cuvânt Gabriel Gândan, ne dă exemplul un preot din mediul rural care și-a prezentat nemulțumirile la acest cel mai înalt for bisericesc din județ pentru că abia în luna septembrie a acestui an și-a luat salariul pe luna ianuarie. Cu siguranță un preot nu prea are grija zilei de mâine. Are din ce trăi și, de cele mai multe ori, să nu spunem că întotdeauna, un preot cu parohie cheltuie satisfăcător și pune și deoparte. Altfel cum ar fi supraviețuit preotul nostru exemplu vreme de nouă luni fără salariu? Cuvenit este însă să-și ceară și salariul, pentru că este un drept al lui. Dar, totuși, din ce a trăit? Deslușim din ce ne spune consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, care ne-a explicat cum se ajunge în această situație.
Preoții sunt plătiți conform unei grile de salarizare. Statul acordă pentru plata personalului clerical 65 la sută din nivelul salariului din grila de salarizare. Pentru pesonalul neclerical din biserici, statul dă 80 la sută. Un preot debutant din Sălaj are un salariu de încadrare de 969 de lei. Cel mai mare salariu la care poate ajunge un preot cu studii superioare și peste 40 de ani vechime este de 2.194 de lei, ne-a spus purtătorul de cuvânt al Episcopiei. La acest ultim venit, statul acordă așadar 1.427 de lei. “Contribuțiile la asigurări sociale pentru un preot se plătesc de către parohie, ca angajator, și de către preot, ca angajat. De cele mai multe ori, subvenția primită de la stat nu acoperă contribuțiile salariale ale preotului, care sunt 43 la sută din salariul din grila de salarizare și nu din subvenția dată de stat. Diferența de salariu se acordă din fondurile proprii ale parohiei”, a explicat Gârdan.

Cum face parohia bani și ce face cu ei

Care sunt “fondurile proprii” ale parohiei și de unde provin ele? Potrivit reprezentantului Episcopiei Sălajului, veniturile parohiei se compun din constribuțiile credincioșilor, din veniturile din terenurile bisericii, dacă există, din subvențiile de la APIA pe aceste terenuri, din “bănuțul văduvei”, din cutia de donații, din pomelnice, din vânzarea de lumânări sau alte surse de venit. Pe lângă cheltuielile de funcționare, una din cheltuieli este cea cu completarea salariului preotului până la nivelul la care este încadrat preotul, conform grilei de salarizare.
După ce își completează salariul, preotul se autobonusează cu ceea ce face din botezuri, cununii și înmormântări.
O altă cheltuială a parohiei, adică pe spinarea enoriașilor, este contribuția pentru bunăstarea organismelor superioare, gen Protopopiat, Episcopie, Mitropolie, Patriarhie, sau chiar pentru susținerea financiară a postului TV și radioului Trinitas, după cum ne confirmă și purtătorul de cuvânt al Episcopiei Sălaj.

Bunăstarea preotului de la oraș și vocația celui de la țară

Sunt ușor de recunoscut preoții înstăriți după mașinile scumpe pe care le conduc, după ceasurile scumpe pe care le poartă, după casele frumoase pe care și le construiesc (înafară de casa parohială care nu le aparține) sau după hainele scumpe de sub robă. Cei mai mulți sunt de la oraș. Se descurcă, să spunem, mai bine decât cei de la țară, pentru că în comunitățile urbane sunt mai multe cununii, botezuri, sfințiri, pomeniri etc. De cealaltă baricadă sunt preoții din satele mici și sărace, unde botezurile și nunțile sunt o raritate, oamenii din biserică îi numeri mai nou pe degete. O duc mai greu decât confrații lor de la oraș, dar nici nu stau la coadă la alimentele pentru săraci de la Uniunea Europeană.
Purtătorul de cuvând al Episcopiei Sălajului ne spune că parohii bisericilor sărace care-și iau salariul după mai multe luni sunt oameni gospodari și trăiesc fie din salariul soției, fie din agricultură. “Eu cred că este o meserie de vocație. Le muncesc soțiile, au gospodării, cresc animale. Sumele de la evenimente sunt greu de cuantificat și nu există o regulă generală pentru ele”, spune preotul Gabriel Gârdan.

Cum pui mâna pe o parohie ca o mină de aur

Preoții vorbesc. Vorbesc între ei și, la supărare, mai dau și “din casă” cunoscuților. Greu primește un preot debutant o parohie. Și mai greu primește un preot, fie el debutant sau experimentat, o parohie despre care toată lumea știe că face bani buni din contribuțiile enoriașilor. Discuția cu un aspirant la parohie ne dă de înțeles că obținerea unei parohii dintr-o categorie mai răsărită sau trecerea de la o parohie sărăcuță la una mai de Doamne ajută se face printr-o “contribuție simbolică” la Episcopia Sălajului. “Este vorba despre câteva mii de euro, în funcție de cât de mare este parohia, astfel încât pe cinci ani cât ești obligat să rămâi pe post să-ți recuperezi banii pe care i-ai dat. Așa că un tânăr preot, după ce se însoară, își ține banii pentru un post la o parohie. Casă nu-i trebuie, că primește. Apoi, se descurcă”, ne-a spus preotul care a dorit să rămână anonim. Cert este că credinciosul ortodox nu poate trăi pe deplin bucuria nașterii sau a căsătoriei și nu poate trece prin durerea despărțirii de cei dragi fără sprijinul unui preot și o donație la schimb. Omul bisericii trebuie să-și scoată și el investiția și să-și asigure traiul, la urma urmei. Ei bine, atunci nu mai înțelegem gâlceava pentru amărâtul ăla de salariu și înțelegem pe ce considerente Episcopia îl amână și câte nouă luni. Preotul trăiește, cum spunea Gabriel Gârdan, din salariul nevestei și din ce îi dau oamenii. Dacă face și agricultură, este bonus.

Statul nu se atinge de banii din “sponsorizări”

O analiză a salariilor preoților, stop_coloana realizată de contributors.ro, arată că potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicata în anul 2014, “în România nu exista religie de stat; statul este neutru față de orice credință sau ideologie atee ( … ) Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult”; dar statul român recunoaște rolul cultelor “rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale”. Cultele recunoscute sunt “persoane juridice de utilitate publică”. De asemenea, “statul promovează sprijinul acordat de cetățeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit și încurajează sponsorizările către culte”. Mai mult decât atât, aceste “sponsorizări” sunt scutite de impozite. Nimeni nu le contabilizează și nu cere socoteală pentru ele. Așa apar contrastele. Preoți care, conform grilei de salarizare, sunt pe același nivel de venit, dar care au norocul sau ghinionul de a fi slujitori la o biserică bogată sau la una săracă. Iar acest “noroc” nu este întâmplător.

Patriarhul are leafă mai mare decât a lui Băsescu, iar Episcopul are salariu de ministru

“Preafericiții” sistemului sunt însă cei cu funcții de conducere a cultelor și unităților centrale de cult, ale căror salarii sunt asimilate personalului încadrat pe funcții de demnitate publică. Pentru aceștia nu contează vârsta sau vechimea, la fel ca la alte categorii pe funcționari. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) are un salariu de 8.817 lei, mai mare chiar decât președintele României, care are o indemnizațiede 6.700 de lei. Episcopul are o funcție asimilată ministrului și este remunerată cu 6.990 de lei, Episcopul vicar patriarhal, Episcopul coajutor, Episcopul auxiliar sunt funcții asimilate Secretarului de Stat Guvernului) și au un sa-lariu de 6.691 lei fiecare. Salariile lor sunt plătite integral din bani publici, potrivit contributors.ro.
Vicarul administrativ patriarhal, vicar general, se-cretar general, consilier patriarhal au salarii asimilate profesorului cu studii superioare cu gradul didactic I si vechime în învățământ de peste 40 de ani, adică 2.194 lei fiecare.

Sălajul are 239 de preoți și 212 de medici

La nivelul județului nostru sunt 239 de preoți care slujesc în 460 de biserici. Ca o comparație, la cei 217 mii de locuitori ai Sălajului sunt 121 de medici de familie care lucrează în tot atâtea cabinete private și 91 de medici de cabinete medicale de specialitate.
Potrivit Secretariatul de Stat pentru Culte, județul nostru are cele mai multe biserici pe cap de locuitor. În județul nostru există o biserică la fiecare 474 de persoane. Avem, în schimb, o școală la 1.928 de locuitori.

Starea de fapt

Județul Sălaj are 571 de lăcașuri de cult, așa se face că ne revine o biserică la 474 de locuitori, fără să luăm în calcul numeroșii sălăjeni plecați pste hotare la muncă. În Zalău avem 29 de biserici, printre 32 de grădinițe, școli generale și licee, după datele primite de la Direcția Județeană de Statistică Sălaj, care mai spune că avem o singură Unitatea Sanitară publică și două private, ceea ce înseamnă că o unitate medicală acoperă necesitățiile a 21.206 zălăuani. În Șimleu Silvaniei există zece biserici construite și tot atâtea școli. Spitalul Orășenesc “Ioan Pușcaș” deservește 16.219 locuitori. Orașul Cehu Silvaniei găzduiește în total șase biserici, cu doău mai mult decât școlile din urbe. Singurul spital din oraș a fost închis în 2012. Cehu are 7.609 locuitori. Jiboul găzduiește un singur spital, patru școli și 9 biserici, la o populație de 11.244 de cetățeni.

Ce spun parlamentarii sălăjeni

Deputat în colegiul Șimleu, Lucian Bode, explică: “Nu cred ca avem prea multe biserici, având în vedere rolul pe care trebuie să-l joace biserica în societatea românească. “Cred însă că avem prea puține școli, atât numeric, cât și ca adaptabilitate la nevoile economiei românești. Aceste neajunsuri pot fi eliminate doar prin-tr-o finanțare corespunzătoare a sistemului de educație românesc, respectiv printr-o implicare puternică în procesul de formare profesională a autorităților locale și a mediului de afaceri autohton. Sistemul de sănătate românesc este bolnav și nu se va face bine până când guvernul nu va pune în centrul acestuia pacientul. Cu alte cuvinte, finanțarea să urmărească pacientul”.
Deputat în colegiul Jibou, Iuliu Nosa nu consideră că este o problemă numărul bisericilor. “Este o decizie a credincioșilor dintr-o anumită comunitate. Unele sunt chiar construite din investiții private sau din banii credincioșilor. Trebuie respectate proprile dorințe ale credincioșilor dintr-o anumită zonă. Desigur, ar trebui ca lucrurile să se îmbunătățească și în sistemul de educație și sănătate”, a declarat deputatul Iuliu Nosa
Senatorul din colegiul Șimleu Silvaniei – Cehu Silvaniei, Vegh Ale-xandru, propune evaluarea problemei raporturilor dintre numărul de școli, spitale și biserici. “Nu am cunoștință de datele statistice privind numărul bisericilor raportate la populație, școli și spitale, dar consider că ar trebui analizată această problemă”, a declarat Vegh Alexandru.