De pomană

E un fapt ştiut că suntem ţara din comunitatea europeană cu cele mai multe persoane asistate social, raportat la numărul de locuitori. Pomenile date din bugetele publice nu le controlăm direct, n-avem cum, ci prin reprezentanţi. Se produce deci o îndepărtare a celor aleşi de alegători. Se creează o ierarhie, privilegiaţii nu se mai consideră executanţii unor promisiuni pe care le-au făcut, să apere interesele alegătorilor, ci îşi iau funcţia la purtare şi decid contra intereselor poporului. Interesul personal primează în faţa celui obştesc. Fondurile comune sînt cheltuite cu prioritate pentru cei sus-puşi. Devin astfel şi ei un fel de pomanagii, un fel de asistaţi social. Guvernul Boc a avut totuşi un merit, pentru moment a impus principiul contributivităţii şi al muncii. Contribui la fondul de pensii, primeşti pensie. Munceşti opt ore pe zi şi îţi faci atribuţiile de serviciu, primeşti salariu. A apărut coaliţia pomanagiilor, politicienii s-au fixat pe ideea să-şi mărească veniturile. Nu muncesc mai multe ore pe zi, n-au productivitate legislativă mai mare, ci din condei împart bugetul ţării în stînga şi în dreapta, cu … Lopata. Această dărnicie nesăbuită seamănă cu cea a oamenilor de rînd care pun un leu în palma cerşetorului, fără să-i ceară nimic în schimb. Aşa procedează şi parlamentarii, dublează salariile stop_coloana înalţilor demnitari, îşi acordă pensii speciale lor şi primarilor, pentru salariaţii din unele domenii bugetare plusează la salariu cu 25 la sută, dar tot fără să ceară nimic. Se ajunge la formarea unor categorii de oameni care doar cer şi primesc, direct şi indirect, cu toate că sunt slab productivi, se prefac că muncesc mult şi se plâng că au nivel de trai scăzut. Profitorii nu sunt de acord cu Legea sistemului unitar de pensii, în baza căreia ar beneficia de aceleaşi criterii de pensionare şi pensii ca toţi contribuabilii, pe motiv că se încalcă statutul lor special. Retorica sindicală şi politică se conjugă, conspiră împotriva bugetului de stat, care este golit cu acordul tuturor, cu excepţia contribuabililor. Toţi ceilalţi sunt speciali, toţi au mare importanţă în societate, se stresează pentru binele public, se uzează fizic şi psihic foarte mult, însă toate acestea sînt vorbe. Drept ar fi ca toate privilegiile să fie eliminate. Nu de alta, dar istoria ar putea să ne ghilotineze.