De la Simisna, un vot pentru Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Printre cei 1228 de delegati care la 1 Decembrie 1918 au votat unirea Transilvaniei cu România s-a aflat si preotul Simion Petricea din simisna ales ca delegat din partea clerului de pe Valea Somesului.Preotul Simion Petricea s-a nascut în simisna, în 3 noiembrie 1843. Studiile primare de 4 clase le-a facut la Nasaud, iar clasele liceale la Blaj si Beius, finalizate în anul 1869, iar Diploma în teologie, la Gherla în 1873. A fost un student cu calificative deosebite de “eminentem” si “clasis primae”, cu bune cunostinte de ebraica, latina si greaca, dar si de dogmatica, teologie pastorala si economie rurala.

rn

O asemenea forta culturala în sat era de nedorit de unii “poporeni” apropiati administratiei locale maghiare; de aceea un grup de localnici influentati de ungurii si evreii din sat îl acuza pe viitorul preot de multe rele, declarându-se multumiti de preotul lor, batrânul Vasiliu Ban.
Intelegând jocurile de putere din sat, Episcopia Greco-Catolica din Gherla îl numeste pe Simion Petricea preot în simisna în anul 1874, iar din anul 1903 protopop tractual al Vadului. A fost un mare teolog si un mare român, luptând cu autoritatile vremii pentru învatamântul în limba româna în satul nostru si în satele protopopiatului Vad al carui protopop era. S-a opus cu îndârjire intentiilor autoritatilor maghiare de a înfiinta în simisna scoala de stat. Refuzul preotului se baza pe faptul ca în scolile de stat din acea vreme se învata în limba maghiara.
Demareaza constructia scolii confesionale românesti în simisna, achizitionând din bani proprii terenul pentru constructia edificiului scolar care este dat în folosinta în anul 1910.
De numele preotului Petricea se leaga si construirea bisericii de azi din satul simisna. Cu mari eforturi, lucrarea începe în 1899 si a durat pâna în 1910 când a avut loc prima slujba de sfintire a noii biserici. Aceasta este o constructie impunatoare, spatioasa, fiind un amestec între stilul romanic si cel gotic. Interesante au fost vitraliile amplasate în partea de sus a ferestrelor, formate din bucati de sticla colorata în rosu, galben si albastru. Mare curaj a avut preotul Petricea sa faca acest lucru în conditiile stapânirii austro-ungare de atunci. A facut-o însa pentru a arata ca marea biserica este una româneasca si satul simisna este unul românesc. Din pacate acest însemn al românismului din simisna si al preotului Petricea a disparut atunci când s-a luat hotarârea înlocuirii geamurilor si vitraliilor originale cu tricolorul, cu geamuri termopan.
O astfel de decizie poate fi luata numai atunci când nu cunosti istoria acestei localitati si nu apreciezi eforturile simisnenilor, în vremuri grele de a-si pastra credinta si limba stramoseasca. Poate ca acolo sus, la vamile vazduhului popa Petricea deplânge usurinta cu care noi, cei de azi, renuntam la lucruri care s-au facut cu multa truda altadata.
Preotul Petricea a fost un mare român, luptând într-o perioada dificila de stapânire straina, pentru pastrarea limbii, a traditiilor si obiceiurilor românesti în simisna. În anul 1905 este ales presedinte al PNR din cercul Ileanda-Mare iar din anul 1908 devine membru al Astrei, Despartamântul Dej.
La 1 Decembrie 1918, participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia cu drept de vot, fiind ales ca delegat cu “Credintional” din partea clerului de pe Valea Somesului.
A fost, asadar unul din cei 1228 de delegati care au votat unirea Transilvaniei cu România. Trebuie sa fim mândri, noi simisnenii, ca un consatean de-al nostru a contribuit, prin votul sau la întregirea natiunii române într-un stat national unitar.
si-a iubit satul, si-a iubit enoriasii pe care îi descrie ca pe niste mari luptatori pentru unire: ”…sub era maghiara, simisnenii au fost întotdeauna credinciosi si cu alipire fata de neamul românesc”, apoi ”poporul (enoriasii) e curat, si iubitor de curatenie. Nu face rele”.
Protopopul Simion Petricea ”a repausat la Domnul” la data de 6 mai 1930, în vârsta de 87 de ani, din care 57 de ”pastorire a turmei, în spiritul adevarului, credintei si al dragostei fata de neam, limba si credinta stramoseasca.