S-a procopsit Poliția cu un accident de pomină sâmbătă pe strada Gheorghe Doja. Cu mila Celui de Sus, n-a pățit nimeni nimic. Dar mulțimea adunată ca la urs se uita la spectacolul cu mașina Poliției înfiptă adânc în stâlp și multora li se putea citi de pe Marte satisfacția pe fețe. Povesteau cum a venit Poliția, cu sirenele, în viteză, a intrat pe contrasens, s-a lovit, cum-necum, de un Volkswagen care parca; derapaj ca-n film și… Poc!. De unde satisfacția privitorilor la un eveniment nefericit? Evident, din dragoste pentru oamenii legii. Nu-i plac zălăuanii pe polițiști, și asta e poveste veche. Nu se mai simt apărați, ci mai degrabă abuzați de oamenii în uniformă, uniformă pe care unii polițiști o iau ca pe un însemn care-i îndreptățește mai mult decât pe oricare cetățean și scut care-i apără împotriva oricărei atitudini. Curg comentariile pe marginea evenimentului de sâmbătă, mai ales că Poliția a anunțat că vinovat de accident este cel care parca. O fi. Dar oamenii sunt deja subiectivi și nu pot concepe că cetățeanul se alege cu dosar penal după un accident în care Poliția venea “regulamentar” în viteză pe contrasens, iar șo-ferul Volkswagenului avea ^viteză^ de manevră de parcare. 

Dar de ce nu ține lumea cu polițistul? Poate chiar e vorba de un polițist respectabil și a avut nenorocul ca omul care parca să facă manevre care l-au încurcat. Nu ține, pentru că poartă uniforma colegilor lui care întorc pe linie continuă, care vorbesc la telefon în timp ce conduc, fapte pentru care îi sancționează pe ceilalți șoferi. Nu ține lumea cu polițistul pentru că polițiștii vânează șoferii de bună credință pe stradă în loc să facă prevenție și nu se încumetă să ia la rost șmecherii care fac drifturi în puterea nopții pe bulevard.
Am fost recent martor la o astfel de atitudine în calitate de pasager într-un autoturism. Noapte, circulație zero pe bulevard. Și circulăm în regim de plimbare, aproape așa cum circulă Poliția în patrulare, cu 30 la oră. Suntem opriți la Zahana cu pretextul că șoferul nu a acordat prioritate mașinii poliției în față la Scala. stop_coloana Mi se pare incredibil. Traficul e inexistent, iar agenții s-au tot gândit până la Zahana dacă li s-a dat prioritate sau nu și s-au hotărât în cele din urmă. Mă trezesc întrebând și sunt repezit; mi se pune în vedere tăios că pot să înrăutățesc situația șoferului, de către o foarte tânără domniță agent Rus. Fermitate care mie îmi semăna a altceva. Se răzgândesc totuși după consultări cei doi agenți, probabil realizând în parte ridicolul în care se aflau cu neacordarea de prioritate, și se aruncă în alt ridicol. Propun o negociere. Sancțiune pentru centură și rămâne neobservată neacordarea de prioritate. |i subliniază că ar fi trebuit să ia carnetul șoferului, deci acesta iese în câștig cu amenda pentru centură, nu? Nu se știe pe ce considerent, nu i se dă voie să-și scrie el obiecțiile pe procesul verbal, deși îl suspectez pe șofer că știe mai multă carte decât agentul. Și cu siguranță nu sunt singurul care m-am întâlnit cu o asemenea scenă.
În calitatea mea de șofer am fost oprit la rândul meu. Am avut parte în mare măsură de comportament civilizat din partea polițiștilor mai în vârstă. Atitudinea lor corectă m-a făcut să nu păstrez frustrări, chiar dacă am fost sancționat. Iar pentru mine e surprinzător că polițiști tineri adoptă stilul Garcea, de care ne credeam scăpați. Numai că polițiștii cu ținută morală poartă aceeași uniformă cu colegii lor pentru care cascheta e o căciulă prea largă. |i de acolo poreclele care cad pe capul tuturor polițiștilor, de la caraliu, cașchetar, copoi la curcan sau erete. Dacă se lucrează puțin la atitudine și mod de acțiune, poate ne întoarcem la sloganul “siguranță și încredere” pentru Poliție.

Post Views: 69