Căldură mare, „mon cher”! De cand a venit canicula peste noi s-au schimbat şi lucrurile prin judeţ. Căldura a incins spiritele atat de mult incat nu mai găseşti pe nimeni la datorie. Toată lumea se ascunde. Unii se ascund de razele soarelui tupilindu-se pe la umbră, alţii de şefi – luandu-şi tălpăşiţa prin concedii relaxante şi cat mai departe de serviciu, alţii fug de bănci sau cămătari, iar alţii fug de răspundere… profitand că toată lumea fuge de ceva.
Fuga de muncă este firească in această perioadă, in condiţiile in care ne aflăm in plin sezon de concedii. La acest capitol suntem impărţiţi pe categorii: unii care işi permit să dea 40 – 50 de mii de euro pe o vacanţă intr-o ţară exotică, sumă pe care unii nu o caştigă intr-o viaţă intreagă, o altă categorie destul de mare care pleacă in concedii cu 1.000 pană la 5.000 de euro, o altă categorie care… pleacă in concediu, şi, cei mai mulţi, care nu pleacă nicăieri pentru că nu-şi permit acest lux, chiar şi după un an de muncă. Litoralul, fie el cel din Dubai, Turcia, Grecia sau Romania, este destinaţia favorită. Prin urmare, romanii aleg să-şi petreacă vacanţa in funcţie de caţi bani pot cheltui şi nu in funcţie de cat de relaxaţi ar putea să se intoarcă de acolo. Auzeam zilele trecute pe cineva plangandu-se că a avut un concediu foarte obositor. A fost pe litoralul romanesc, intr-o staţiune foarte căutată. Spunea că a avut probleme cu cazarea incă de cand a ajuns in staţiune, in fiecare zi se trezea cu noaptea in cap să prindă un loc unde să-şi aşeze şezlongul şi stătea la masă ore intregi pană să fie servit. Cred şi eu că a fost stresant. S-a intors mai obosit decat a plecat şi a plătit şi o căruţă de bani pentru această experienţă.