Masura pompieristica de a trimite oameni acasa dupa cum vine la mana cuiva nu poate avea efecte benefice. Zarurile au fost insa aruncate. De pilda asa-zisele Camere Agricole, pe care m-as bucura sa le vad repede functionand sunt inca departe, mult prea departe de a putea indeplini rolurile ce li s-au atribuit de catre „creatorii” lor. Poate si pentru ca au fost gandite dupa modele ce nu ne sunt specifice. Cel putin in conditiile actuale. O dovada in plus este si faptul ca presedintele Basescu a trimis Legea Camerelor Agricole din nou in Parlament refuzand sa o promulge. Astfel de structuri, in mediul rural s-au creat in sute de ani din initiativa agricultorilor, iar la noi le vrem puse in miscare in cateva luni. Si inca din initiative centrale. Este aberant sa credem ca aceste organisme s-ar putea sa functioneze asa cum se gandeste la Bucuresti, prea curand. Poat ca ar fi fost indicata o mai profunda analiza a necesitatilor domeniului si a necesarului de personal, organizat in diverse structuri ale camerelor agricole si ale intregului sistem din agricultura, cu oameni mai putini si mai eficienti, fara sincope si tulburari socio-economice. Dar cine sa o faca?! S-a preferat datul cu bota-n balta, fara a se banui cata lume va fi improscata cu noroi. Si o tinem asa intruna, pentru ca agricultura a fost intotdeauna lasata ultima pe lista in toate programele de guvernare. Si atunci ne intrebam, fara sustineri financiare si cu multe disponibilizari cum va mai putea ea sa-si indeplineasca rolul ce i se atribuie de garant al securitatii alimentare nationale?