Nu e niciun secret de stat ca salajenii sunt saraci. O spun cifrele, o spun clasamentele si cel putin unul din doi trecatori de pe strada. Suntem mai saraci decat multi romani. N-ar trebui, fireste, sa ne demoralizeze asta pana la extrem. Sunt oameni si mai saraci. Important e sa ne adaptam. Oricat am vrea sa ne lungim buzunarele, nu avem cum sa impartim doua paie la trei cai. Si-atunci, ce putem face? Cei care ne incadram pentru programul „alimente pentru saraci”, luam mila de la Uniunea Europeana. Suntem cu miile. Cei care nu suntem suficient de saraci pentru pomana, mai luam cate ceva pe caiet de la vreun butic amarat, amanand cu cateva zile grija vesnica de unde scoatem banul. Iar salariatii sa spere ca ziua salariului va fi aceeasi cu ziua in care vor primi banii in mana. Pensionarii stop_coloanasa mai renunte la ceva medicamente, ca si asa sunt mai multi decat forta de munca. La cum merg lucrurile, zicala „noi sa fim sanatosi” se aplica doar la cei ada-ptabili, asa cum a zis-o si Darwin candva. Salajenii au invatat sa se adapteze. Darwin ar fi mandru de noi. Ar fi mandru sa vada cum „exemplarele” tinere abandoneaza lupta cu leul si se duc „la vanatoare” de euro in state mai dezvoltate. Numai ca pe noi nu ne intereseaza Darwin…